Din categoria cărți care fac creierul să zburde și ochiul să se bucure, pentru noi este un must read, cu mesajul că totul există într-un context și aparențele pot fi înșelătoare. Cartea începe cu un un obiect nedefinit, roșu cu margine zimțată. Ce o fi? Dăm pagina, vedem capul și gâtul unui cocoș superb colorat, ne gândim oare care e legătura, ne aducem aminte că titlul cărții este ZOOM și atunci cade fisa: prima imagine este o parte din creasta cocoșului, iar a doua este ca și cum faci zoom out cu o cameră foto. Și tot așa. Carte fără cuvinte, nu contează limba în care o găsiți.
Dăm pagina și continuăm zoom out: cocoșul în întregime pe un gard și la el se uită din casă doi copii aflați cu spatele la noi. Zoom out iar: copiii sunt într-o cameră, ne uităm la ei din pragul ușii. Și tot așa. Devine irezistibil să întorci paginile și să vezi din ce făcea parte imaginea anterioară.
Camera cu copiii se afla într-o casă cu curte, care făcea parte dintr-o fermă, care de fapt (surpriză) era de jucărie (vedem mâinile unui copil față de dimensiunile miniaturale ale fermei, apoi copilul întreg). Vine încă o surpriză - deasupra copilului se văd părți din degete, deci și copilul e o miniatură, se confirmă în următoarea imagine, când vedem că toate până acum erau de fapt conținute pe pagina unei reviste pe care o ține în mână o femeie aflată pe un șezlong. Stă la marginea unei piscine, dar nu orice piscină, pe pagina următoare vedem clar că e piscina de pe un vas de croazieră, care unde merge? Iar surpriză: nicăieri, e de fapt un afiș uriaș stradal, o parte de taxi îi trece prin față, niște ferestre se văd în spate. Ba nu, de fapt afișul e pe un autobuz care circulă pe o stradă într-un oraș mare.
Acest autobuz cu afișul lui (pe care undeva se află o fetiță cu o revistă pe care se află o poză cu un copil jucându-se cu o fermă în care un cocoș e cocoțat pe gard - asta ca să recapitulăm) este de fapt privit de cineva, printr-o fereastră. Nu, e rama unui ecran de televizor, la care se uită un bărbat cu pipă, pălărie și cizme de cowboy, undeva în mijlocul deșertului, dar când facem zoom out din nou ne dăm seama că tot tabloul cu acest bărbat era de fapt un timbru emis de statul Arizona. Timbrul e lipit pe o scrisoare pe care o ține în mână cineva pe Insula Solomon (scrie pe plic) și care e adresată unui șef de trib. Da, un poștaș ține în mână plicul, șeful de trib Taumata Tafia citește scrisoarea. Zoom out și vedem partea de plajă unde familia încă citește scrisoarea, iar poștașul pleacă mai departe cu barca. Credeți că de aici a pornit totul?
Nu, plaja e văzută de sus, dintr-un elicopter aflat la înălțime, ba nu, e un avion galben pentru o singură persoană zburând deasupra insulei aflate într-un ocean. Avionul se ridică sus, deasupra norilor, iar norii învelesc Pământul. Dintr-odată capătă relevanță faptul (care m-a mirat la început) că toate ilustrațiile sunt pe pagina din dreapta, iar cea din stânga e neagră complet. Acum are sens, când vedem Pământul în spațiu.
De aici perspectiva se schimbă mai accelerat, vedem Pământul înconjurat de atmosferă, mai mic, tot mai mic, până ajunge cât un punct alb pe cele două pagini negre. Sfârșit.
La prima citire, odată ce ne-am prins cum stă treaba, am încercat să ghicim ce era pe pagina care urma. La alte citiri ne opream după câteva imagini și recapitulam de unde am pornit. Altădată am citit-o invers, de la coadă la cap, am făcut zoom in: undeva în spațiu se află o planetă în atmosfera căreia zboară cineva cu un avion și vede o persoană care primește o scrisoare cu un timbru colorat și detaliat.
