În traducere liberă “Dor de mare”, tare mult ne-a plăcut această carte concepută după un film de animație, despre Jonas, cu care mergem în aventură de când a împlinit 2 ani și s-a îndrăgostit de mare, până la 80 de ani, când își vede în sfârșit visul cu ochii. Ne-au plăcut și ideea, și ilustrațiile.
Nu vă lăsați descurajați de numărul mare de pagini, care pot părea cu mult peste capacitatea de concentrare a unui copil de 4 ani, pentru că fiecare pagină dublă e o ilustrație superbă și simplă, cu text puțin, bun și pentru cititori începători.
Povestea ni-l înfățișează pe Jonas la vârste diferite, s-ar putea spune că e împărțită pe capitole: Jonas la 2 ani, la 8 ani, la 18 ani, la 30 de ani și la 80 de ani. Jonas locuiește într-un sat de pescari, fiecare capitol începe cu aceeași imagine, a unui sat pe dune, la marginea mării, câteva case și un far. Imaginea e ușor diferită de la o vârstă la alta, într-un aspect esențial pentru poveste, vede oare micul cititor cum?
La 2 ani, Jonas e plimbat de mama pe țărm și cum dă cu ochii de mare, vrea să se apropie, se aruncă în ea, descoperă că îi aparține, deși adulții îl scot imediat, locul unui copil e pe uscat, nu în apă (încercase să imite peștii și respirase ca ei, sub apă). De atunci Jonas va încerca toată viața, până la 80 de ani, să inventeze o mașinărie care să îi permită să respire sub apă, pentru a putea trăi acolo unde simțea că e de fapt casa lui.
La 8 ani Jonas se suie într-o umbrelă și își pune un acvariu pe cap, dar după o scurtă experiență de succes, trebuie salvat din nou. Pescarii râd de el, dar el nu renunță. La 18 ani costumul e mai avansat, un fel de butoi cu hublou, cu care se bucură înotând printre pești până ce un val acoperă tubul prin care respira și îl zvârlă la mal. Pescarii râd iar de el, dar el continuă. La 30 de ani, plonjează cu un fel de rachetă, toate merg bine, până când e pescuit într-un năvod de o mare navâ comercialâ. Iar râd pescarii de el…
Trec anii și ne-am gândi că Jonas s-a resemnat. Vedem doar cum crește grămada lui de fiare și obiecte vechi. În acest moment ne-am dat seama că am vâzut începutul acestei grămezi în fiecare planșă e început de capitol, mititică la început, tot mai mare cu vârsta, “atelierul” lui de inventator. Știm acum că va urma ceva minunat.
Într-adevăr, la 80 de ani, apare circumstanța potrivită, pe care o așteptase Jonas atâția ani. O mare furtună, care scufundă marele pescador și înghite parte din sat. Jonas trage pe mal cu mare greutate o elice, piesa finală pentru marele său proiect, o mașinărie nemaipomenită în formă de pește. Apa tot crește, dar Jonas se scufundă fericit în mare, atingându-și în sfârșit visul.
Noi am citit-o la aproape 7 ani, atunci am descoperit-o și ne-a cucerit complet. Sigur că este exact pe linia de interes a tânărului meu, inventator și mașinist. E bine că am găsit-o abia acum, am avut plăcerea să îi ascult comentariile legate de faptul că trebuie să nu renunți niciodată când ai o idee. La vârsta asta începe să vadă perspectiva trecerii timpului, 2 ani față de 80 de ani, cât are bunica. Am discutat și despre ce ne place la mare, lui îi place să înoate, dar nu i se pare că locul lui e în mare, ca lui Jonas, ci pe uscat. Ne-am bucurat și ne-am simțit aproape cu cartea asta în brațe.
