Din categoria „a se cumpăra fără a mai citi vreo recenzie”, această carte e o bijuterie veselă și trăsnită. Ideea e simplă - puișorii pregătesc un tort pentru o petrecere pentru… dacă citiți repede ceea ce par a fi un prenume și un nume în titlu… Cărțile lui Claude Ponti sunt necesare pentru ca mintea omului mic să se dezvolte zburdând și cea a omului mare să rămână zburdând. Lăsând deoparte ilustrațiile superbe, ideile sunt la un alt nivel de imaginație.
Fiecare carte e extrem de bogată, trăsnaie după trăsnaie, unele au substrat emoțional, toate sunt rodul unei imaginații neinhibate, ca cea a unui copil (și de aceea greu de rezumat). Din păcate, jumătate din farmec constă în jocuri de cuvinte, ceea ce înseamnă că e ideal de citit direct în franceză unui copil care pricepe limba, altfel ne limităm numai la ce se traduce (prezenta carte și VALEA MEA până în decembrie 2022).
„E ora cip-cirip fără un piu și-un pic”. Nu știu cum e în original, dar traducerea sună tare bine! Puișorii sunt treziți de Vlasi, puișorul cu mască roșie, pe care îl puteți urmări pe fiecare pagină. Scriu invitații la petrecere pentru nenumărații prieteni, după care încep să adune ingredientele și să prepare tortul. E un deliciu de urmărit toți puii și diversele creaturi, vesel colorate. Uneori primim sarcini de căutare, unele corecte, altele false. De exemplu, la pagina unde puii adună zahăr, ni se spune că Zvonela, care poate fi găsită în fiecare pagină citind ziarul, în mod cu totul excepțional cară zahăr, dar de fapt tot citește ziarul (ce s-a mai amuzat puștiul meu!).
Ce ziceți de pagina colosală cu lacul Bundetolt - cum țineam eu cartea destul de aproape de față, nu ne-am prins niciunul la început ce formă are lacul - căutam nedumeriți pe Marea Vacă Imensă, pe care urmau să o mulgă puișorii, ne-am uitat la toate detaliile, până când din întâmplare am îndepărtat cartea și am văzut. Și la fiece pas, jocuri de cuvinte spumoase. Dan Doaselea, Teador Miamor, Grig și Orescu, săritura sărită și săritura stropită, Hipic Nic, Bella Jamina Franklin, ouăle bătute neabătut și tot așa.
De departe, cea mai tare e surpriza finală, de la petrecere, în care vedem cine sunt prietenii sărbătoritei (pe care trebuie să o căutăm printre zecile de figuri după o descriere). Pagina abundă în personaje din cărți și filme, pe unele le-am recunoscut, pe altele știm că le știm dar nu mai știm cum le cheamă, pe altele nu le știm. Iar în final, cireașa de pe tort, cartea se încheie în oglindă, cu o pagină similară celei de debut, în care ni se aruncă provocarea că puișorii s-au culcat în exact aceeași poziție și același loc, mai puțin unul. E irezistibil!
Dacă vreți, vă spun.
