Cărticică de educație sexuală timpurie, al meu fiu de 4 ani și jumătate a înțeles foarte bine despre ce este vorba sau oricum părțile esențiale, pentru că acum câteva săptămâni (la aprox. 6 luni după prima citire) ne-a pus din senin o întrebare care era clar un follow-up: „cum ajung spermatozoizii de la tătic la mămică?”. Am dat un răspuns foarte simplificat despre mecanica lucrurilor și fără a oferi mai multe informații decât ceea ce ceruse.
De ce a întrebat? O să vedeți după ce povestesc acțiunea.
Pișpirel e un spermatozoid mic, desenat exact cum arată unul, doar că are ochi și nas și gură. Ni se arată unde locuiește el, cu un desen abia schițat al unui corp masculin, domnul Brown (foto). Alături de el locuiesc milioane ca el și toți fac antrenamente zilnice pentru Marele concurs de înot care avea să urmeze. Pișpirel e foarte bun la înot, bineînțeles, dar are un rival, pe Barosanu'; ei vor rămâne până la urmă în finală. Premiul la concurs este un ou, aflat în interiorul doamnei Browne (din nou, doar contur de corp feminin, fără detalii interne). În ziua Marelui concurs, spermatozoizii primesc două hărți: traseul de parcurs prin corpul domnului Browne și traseul de parcurs prin corpul doamnei Browne (foto). În următoarea pagină, domnul și doamna Browne „au mers la culcare împreună” (foto)- altceva nu ni se spune, imaginea este a unui pat cu cuvertura trasă, ei doi sunt acolo, nu îi vedem (de unde întrebarea clocită ceva vreme în căpușorul fiului meu - bun, am văzut traseele colo și dincolo, s-au culcat în același pat părinții, dar cum a ajuns de colo dincolo??).
Se dă startul! Vedem o pagină dublă cu o mulțime de pișpirei care înoată de zor, cu ochelari de înot la ochi și… Pișpirel câștigă!!! Ajunge primul, își croiește drum în ou și dispare în el. Pe o pagină dublă vedem cum se formează apoi viața, întâi diviziune și transformările succesive până la copil, cu text simplu și foarte clar. Bebelușul vine pe lume, o fetiță care (glumă finală) era foarte bună la înot.
Și lui, și nouă ne place foarte mult, ni se pare foarte potrivită. Nu intră în chestiuni de moralitate, care nu au legătură cu concepția efectivă, și care ar invita întrebări care sunt cu adevărat pentru mai târziu despre iubire, căsătorie etc. Singura sugestie că părinții sunt căsătoriți este că sunt numiți domnul și doamna Browne. Informațiile sunt minime, desenele simple, clare și amuzante. Nu dă nicio denumire organelor sexuale, lasă pe fiecare părinte să le numească așa cum dorește pentru copilul lui.
Ce l-a încurcat puțin pe micul meu a fost planșa unde sunt arătați spermatozoizii în săculețul lor, mergând acolo la școală, la cinema, la sala de sport etc - antropomorfizarea asta l-a derutat și aici l-am ajutat eu cu explicații, să înțeleagă că e maniera glumeață a autorului de aprezenta lucrurile și că în realitate nu se întâmplă așa.
Oricum, nu cred că poate exista o explicație mai simplă de atât și spusă și amuzant. N-am timp, dar mă tentează să cercetez de ce autorul a dedicat cartea lui Rod Stewart?!?
