Aceasta este a doua carte din serie, ambele amuzante, utile pentru ilustrarea autentică a modului în care cineva simte furia, cum se manifestă ea, cum îi afectează pe cei din jur, cum cei din jur trec peste ea în final. Ilustrații frumoase și potrivite, cu detalii adiacente. Am citit-o pe aceasta pe la 4 ani și jumătate, o scoate singur de pe raft de multe ori. Ilustrează emoțiile și oferă câteva tehnici simple de control fără ca animăluțele să țină predici și să folosească limbaj elevat psihologic.
A doua carte mi se pare și mai interesantă decât TROLUL FURIOS . Este despre controlul furiei și familiarizează copii cu câteva tehnici pe nebăgate de seamă. Premiza de la care pornim e că micul trol e furios din când în când, prietenii îl cunosc și îl acceptă. De data aceasta, prietenii râd însă pe seama faptului că e furios și nu cred că el poate fi și altfel, că își poate controla furia. Aceasta e provocarea căreia trebuie să-i facă față micul trol, iar miza este un delicios sos de mere. Mai întâi, prietenii îl întrec la mâncatul unei prăjituri, trolul se înfurie în sinea lui, ar vrea să lovească pământul cu picioarele și să urle, dar trage aer în piept și îl dă afară, astfel reușind să se controleze. Apoi, mingea aterizează într-un copac și în loc să cadă ea, cade o cioară drept în capul trolului, care își repetă în gând „un-doi-trei, du-te furie în tei!”, și o stăpânește și de această dată. Apoi, se împiedică de o creangă, se înfurie, reușește să ascundă gestul nestăpânit de a o îndepărta cu un șut sub pretextul că creanga le stătea în drum, dar când o broască sare în baltă și-l stropește tot, iar prietenii râd de el, nu mai rezistă. Din nou, autoarea acordă atenție sentimentului și manifestărilor lui. Trolul se aruncă pe jos și zbiară până nu mai poate respira. Imediat prietenii își dau seama că nu trebuiau să râdă de el atât și își cer scuze, fiecare în felul lui. În mod neașteptat, când prietenii încearcă să facă sosul de mere promis, au parte de propriul lor episod furios. Aflat în afara lanțului întâmplărilor, micul trol poate să se uite zâmbind la prietenii lui furioși. Și totul se termină cu un delicios sos de mere.
Cred că o să încerc și eu când mă înfurii data viitoare să bolborosesc „un-doi-trei, du-te furie în tei!”. Poate îl amuză pe micul meu trol și mă va destinde și pe mine.
