Povestioară scrisă în 1936 despre un tăuraș blând, care prefera să stea în câmp și să miroasă florile și care, dus fiind la Madrid să participe la coridă, refuză să lupte și ajunge până la urmă înapoi acasă, unde își petrece restul zilelor sub arborele lui favorit de plută. De mare succes încă de la publicare, a devenit un simbol politic în timpul și după cel de-al doilea război mondial, datorită mesajului pacifist.
Noi ne-am bucurat de poveste, de Ferdinand, am discutat puțin despre tradiția coridei. Cel mai mult ne-a plăcut că, deși a fost presat din toate părțile și amenințat, Ferdinand rămâne mereu cine este el, un taur uriaș, dar blând, care nu era interesat să devină star al arenei, ci dorea să-și petreacă viața pe pajiștea lui favorită. Am vorbit despre cum oamenii îl destinaseră arenei pentru că era mare și puternic, fără să țină cont de faptul că el era în mod vădit altfel.
Ilustrațiile alb-negru sunt pline de caracter, figurile matadorilor și spectatorilor caricaturizate aproape. Foarte interesant și diferit în peisajul cărților pentru vârsta respectivă.
