În traducere liberă „Îngerul Mlaștinii”, cartea este o combinație mortală între poveștile gogonate ale Annei Isaacs și geniul artistic al lui Paul Zelinsky, care de data aceasta a ales să ilustreze povestea despre Angelica Longrider, pădureanca-gigant din Tennessee, în stilul picturilor moraliste ale lui Jheronimus Bosch. E o carte trăznită care face mintea să zburde, așa că o pun pe lista favoritelor.
Povestea e simplă: Angelica Longrider e o fată zdravănă, născută în Tennessee la 1815, care își scapă concetățenii de un urs fioros pe care nimeni altcineva nu a putut să-l prindă. Modul însă în care e livrată povestea, complementat de ilustrații (finalistă Caldecott 1995) e foarte diferit. Parcă ar fi o poveste între pescari sau vânători, spusă la gura focului, în care peștele e tot mai mare și ursul tot mai fioros sau o poveste cu Greuceanu, care creștea într-un an cât alții în șapte. Sau poate nu știați cum s-a format constelația Ursa Mare!
Că e o poveste aparte ne prindem de la primele fraze. Când s-a născut, Angelica Longrider „de-abia” o depășea pe mama ei în înălțime și deși tatăl ei îi dăduse un topor cu care să se joace în pătuț, „așa cum ar fi făcut orice tată cumsecade din Tennessee”, „de-abia” la 2 ani a reușit să construiască prima ei cabană din bușteni. Și tot așa. Din ziua în care a scos niște căruțe din mlaștină de parcă ar fi fost niște crenguțe, lumea i-a spus Îngerul Mlaștinii. Ei, și tot pe atunci a apărut un urs mare negru, care făcea ravagii peste tot și căruia nimeni nu i-a putut veni de hac. Și unde se porni Îngerul Mlaștinii să dea cu el de pământ…! Și unde îl aruncă până în înaltul cerului, de mai zbura încă la căderea serii!!! Iar în locul unde s-a izbit de stele, a apărut constelația Ursa Mare, atât a mai rămas de el. În fine, vă las să descoperiți celelalte delicii ale luptei, e păcat să fie descrise. Nu mai spun decât că Angelica a învins și în seara aceea a hrănit tot statul Tennessee din carnea ursului.
