Alături de CYPARISSUS , această carte, potrivită pentru copiii de peste 5 ani, ne place foarte mult pentru modul în care abordează problema gestionării durerii și a sentimentului pierderii după moartea cuiva drag. E atât de frumoasă și de sensibilă! Ilustrațiile sunt deosebite, iar maniera de a transmite cititorului că ne alinăm durerea pierderii păstrându-i pe cei dragi în amintirea noastră este nedidactică.
Pe scurt, bunicul, rămas singur după moartea bunicii, își regăsește puterea de a merge mai departe reconstituind supa preferată de perișoare pe care i-o făcea soția. Împărțirea supei cu alții îi aduce din nou bucurie în viață. Așa îi explicăm și noi băiețelului nostru, că purtăm pe cei morți în sufletul nostru, uneori chiar în trăsăturile noastre, și când ne e prea dor de ei facem ce făceam cu ei.
Acest bunic petrece mai întâi zile întregi privind în gol. Ne place mult că tristețea și durerea lui, imobilitatea din prima perioadă de după moartea bunicii sunt verbalizate clar. Într-o zi, îi vine pofta să facă supa de perișoare pe care i-o gătea soția și încearcă să își aducă aminte rețeta cu ajutorul cântecelului pe care îl fredona ea. Nu reușește să își aducă aminte de la început toate ingredientele, așa că de fiecare dată când încearcă, simte că lipsește ceva și încă un fragment de memorie apare. Și tot așa, din mai multe încercări, până la urmă reconstituie întreaga rețetă și ajunge la gustul cunoscut. De fiecare dată, apar tovarăși care îi țin companie când gustă supa, niște șoricei, apoi o pisică, un câine și în final un grup de 9 copii. Bineînțeles că de fiecare dată e nevoie de o oală mai mare și tot mai mare ca să ajungă la toți.
La începutul cărții, bunicul se simțea singur, așa că folosește oala pentru o singură persoană. Prietenii care apar pe parcurs îl motivează să meargă mai departe, deși nu îi cer nimic, nu ei sunt cei care constată că nu e perfectă rețeta, ei doar vin și îi țin companie, cumva pentru ei gătește, încet-încet îi alină sufletul.
