Aceasta este una din cărțile cu care poate fi prezentată iarna unui copil de la 2 ani și jumătate, o carte cu ilustrații de mare calitate, simple, calme și sugestive, pe marginea căreia se poate povesti mult. Textul care le acompaniază e de fapt o poezie faimoasă, care poate fi tradusă sau lăsată deoparte pentru primele citiri, vizualul e mult mai important.
Nu spun că poezia nu e și ea fabuloasă, dar e pentru vârste mult mai mari, așa încât o pot cumpăra și părinții care nu se simt confortabil să citească în sau din engleză. Ilustrațiile sunt totul și formează gustul pentru imagini de calitate. Delicate, eterice, în alb și negru, creează incredibil de realist atmosfera unei zile cu ninsoare grea. Pentru un adult, e visul pe care încearcă să-l aducă la realitate în preajma Crăciunului – o cabană în mijlocul pădurii, zăpadă până la brâu, copaci feerici, fulgi uriași, o sanie trasă de cai și, bineînțeles, copilași fericiți jucându-se în zăpadă.
Textul care îmbracă ilustrațiile este al poeziei cu același titlu a poetului american Robert Frost, care sună a clopoței de sanie, dar și a neliniște:
„Whose woods these are I think I know.
His house is in the village though;
He will not see me stopping here
To watch his woods fill up with snow.
My little horse must think it queer
To stop without a farmhouse near
Between the woods and frozen lake
The darkest evening of the year.
He gives his harness bells a shake
To ask if there is some mistake.
The only other sound’s the sweep
Of easy wind and downy flake.
The woods are lovely, dark and deep,
But I have promises to keep,
And miles to go before I sleep,
And miles to go before I sleep.”
Din păcate, noi am descoperit-o la aproape 5 ani, într-o fază aventuroasă, nu meditativă. Cititorul meu a ascultat o dată, politicos, după care nu s-a mai uitat la ea. Am încercat să îi atrag atenția asupra sentimentelor care mă încercau uitându-mă la ilustrațiile de vis, dar nimic. Poate mai târziu? În mod cert, mai devreme era mai bine.
