În traducere liberă „Băiatul din epoca de piatră”, aceasta este o carte și pentru vârste mai mari (depinde când lovește microbul), recomandarea editurii este 4-7 ani. A plăcut mult micului de 4 ani și o lună, interesat de „primii oameni”. Se uită pe ea în mod regulat. Foarte informativă, ilustrații superbe, autor premiat, scrisă pe tiparul incursiune în timp. Textul e foarte puțin, doar creează un contur, ilustrațiile sunt baza de discuție.
La persoana întâi, autorul ne povestește cum, plimbându-se prin pădure, a căzut într-o groapă adâncă și, când s-a trezit, era pe un tărâm necunoscut. Acolo a întâlnit o fetiță care nu arăta ca cele pe care le știa. Foarte simpatică pagina în care cei doi se cercetează reciproc - mai ales fetița preistorică e uluită de hainele lui, de pantofi, de ochelari. Fetița îl conduce la familia ei - vedem aici pe o pagină dublă o familie preistorică în fața peșterii, strânși în jurul focului, cu pește pus la uscat pe o ramă, un recipient din piele în care cineva mestecă mâncare probabil, corturi din piele de animal. Apoi vizitatorul din viitor vede ce fel de unelte aveau oamenii pe atunci, cum puneau carnea la uscat și afumat, cum prelucrau pielea, cum făceau unelte. O pagină dublă grozavă (foto) ne ilustrează toate aspectele vieții de atunci: cum făceau focul (metoda cremene și metoda frecat băț), la ce îl foloseau, cum făceau unelte (cioplirea și ascuțirea pietrelor pentru cuțite, vârfuri de suliță și unelte de curățat pielea animalelor, ace de cusut din oase de animal) și ornamente, cum preparau și foloseau pielea de animale (cu etape), cum tăiau carnea, o uscau sau o preparau la foc, cum fierbeau apa punând o piatră fierbinte scoasă din foc în sacul de piele plin cu apă.
Băiețelul merge apoi cu fetița la râu, unde copiii culeg fructe din tufișuri, iar bărbații prind pește cu sulițele. Urmează vânarea unui ren și festinul de seară, cu muzică și dans. Zilele devin săptămâni și băiețelul nostru învață să trăiască în noua lume și prinde unele dintre abilitățile necesare supraviețuirii.
Într-o zi, fetița îl conduce la o peșteră, unde suntem răsfățați cu ilustrații superbe ale unor picturi rupestre - pentru animalele de pe pereți, autorul a folosit creion în culori calde, portocaliu, galben, roșu, minunat. Fetița desenează pe perete capul băiețelului când… un urs uriaș de peșteră îi atacă! (foto) Băiețelul sare să-și protejeze prietena, pământul cedează dedesubt și el simte cum cade, cade, ca la început și se trezește… în locul unde adormise? Nu știm, pentru că peste ani și ani, după ce el devine arheolog, în peștera care acum ne este cunoscută nouă, alături de imaginea mult ștearsă a animalelor, se află și capul lui desenat de fetiță. Deci?
Într-o notă personală la final, autorul ne mărturisește că a fost mereu interesat de picturile rupestre și că atunci când a vizitat unele dintre ele și-a dat seama că autorii lor se pricepeau la desen, desenau mult, iar animalele erau probabil foarte importante pentru ei. Autorul a fost impresionat de bucuria lor de a desena, vizibilă din felul în care animalele păreau că dansează și aleargă pe pereții peșterii.
În josul paginii duble finale avem și o linie succintă a timpului, ilustrată, de la epoca de piatră, până în ziua de azi. Pe coperțile interioare, și față și spate, sunt schițe cu vreo 25 de animale preistorice și denumirile lor.
