Povestioară drăguță, ilustrații drăguțe și atât. Invită la discuție asupra felului în care ne face iubirea să ne simțim, în corpul nostru și în felul în care ne comportăm cu ceilalți. Prietenii se ceartă, se împacă, iubirea triumfă.
Ariciul găsește o scrisoare de dragoste, în care cineva care nu se semna își declara iubirea și admirația unui destinatar de asemenea nenumit. Încântat, Ariciul crede că lui îi este destinată scrisoarea și în ziua aceea se comportă mai frumos decât de obicei. Scrisoarea îi cade din buzunar și e găsită de prietena lui, Iepurica, care indusă în eroare de purtarea neobișnuit de caldă a Ariciului, crede că ei îi este adresată scrisoarea și că Ariciul o iubește. Cu inima plină, se comportă frumos cu toată lumea, inclusiv cu Veve, în casa căreia pierde scrisoarea. Vedeți ce urmează.
Veve crede că lui îi este adresată scrisoarea și că Iepurica îl iubește. În curând, însă, neînțelegerea iese la iveală, cei trei se ceartă pe scrisoare, fiecare crede că îi era adresată, moment în care apare șoricelul, care lămurește lucrurile. El scrisese scrisoarea și destinatara era Luna, prietena lui cea mai bună. Șoricelul îi ajută pe cei trei să-și reamintească ce înseamnă prietenia lor și cum îi face să se simtă.
