În traducere liberă „Ritmul ploii”, aceasta e o minunăție pentru care textul, deși poetic, contează prea puțin în comparație cu imaginile incredibile ale drumului unei ape până la ocean și mai departe. Nimic mai potrivit pentru a introduce ploaia, râurile, marea, viețuitoarele din ea, natura în general dar și felul în care suntem conectați unii cu ceilalți prin intermediul apei.
Pornește de la Issac, un băiețel care se juca lângă un pârăiaș când începe să plouă. Issac își golește borcanul cu apă în pârâu șî pornește la vale împreună cu el, îl urmărește cum devine râu, care potolește setea animalelor domestice și sălbatice, pune o moară în mișcare, străbate câmpii, trece prin conductele unui oraș și în final ajunge în mare. Și de aici, încotro? Apele oceanului ajung în altă parte a lumii, unde căldura ridică apa în nori, care o revarsă apoi în lacul de lângă satul lui Cassi, o fetiță care suferise de sete zile întregi. Apoi îșî continuă drumul de la munte în jos, spre savană, transformă totul în verde și ajunge în oceanul de unde a plecat, se ridică iar în nori și cade sub formă de ploaie peste locul unde se juca Issac.
De același autor, medaliat Kate Greenaway pentru FArTHER (2013), vedeți și WILD IS THE WIND , despre călătoria vântului prin lume.
