Prima carte din seria despre aventurile unui pui de râmă. Puiul de râmă simpatic, dar nimic special. Nu mi-a plăcut poezioara pe care mama lui vrea să i-o bage în cap ca mesaj de viață „Oli, ține minte un sfat mic: De vrei să fii fericit, nu te teme de nimic!”. Noi nu credem că nu trebuie să te temi de nimic, ni se pare chiar imposibil. Discutabil și că mama îl crede „cam aiurit”. Dacă chiar mama pune etichete… Așa că le-am sărit. Altfel, poate fi folosită pentru împrietenirea copilului cu legumele și fructele. Noi am citit-o pe la sfârșit de 3 ani - început de 4.
Cartea merge pe formula hartă a ținutului idilic al eroului principal, urmată de aventură povestită la persoana întâi, în care our hero saves the day. Oli este o râmă visătoare și dornică să zboare pentru a vedea lumea. În primele pagini, Oli se prezintă și spune povestea râmelor, trăitoare pe pământ de la începuturile lumii, în prezent apărătorii rădăcinilor. Este binevenită înfățișarea lumii din perspectiva râmelor.
Într-o dimineață, cum a scos capul după ploaie, Oli a fost înșfăcat de o pasăre, dar a reușit să scape mâncat doar pe jumătate (ocazie cu care aflăm despre această abilitate a râmelor), restul a aterizat în Pomul cu mere istețe. Legumele de sub mărul cu pricina se panichează, până când un morcov le lămurește că Oli nu e omidă, ci râmă. Scenă drăguță, învățăm câteva diferențe între omizi și râme. Un măr isteț se împrietenește cu Oli și pornesc la drum către Casa Doamnei Ceapă. Pe drum, trec prin Grădina Magică, unde îi cunosc pe Morcovi, pe lângă Creșa Legumelor, unde Bunica Mazăre se joacă cu nepoțeii (micul meu râde mereu la fraza în care aflăm că dacă înghiți un bob de mazăre zbori ca o rachetă, pentru că ai vânturi), pe lângă Cortul super-eroilor Broccoli și în fine pe la Detectivul Usturoi. Cu fiecare ocazie sunt câteva vorbe despre calitățile legumelor respective, bine strecurate, în mare parte nedidactic. Doamna Ceapă e prezentată ca vraciul grădinii, care prepară în Oala cu Poțiuni o băutură magică pentru Oli. Acestuia îi crește coada ruptă de pasăre la loc și își amintește de unde vine. Are loc și o luptă cu Mucus, ținut captiv în Borcanul interzis, care îi prinde pe toți și îi pune într-o cușcă. Aici vine episodul clasic în care eroul își salvează noii prieteni folosindu-se de calitățile lui unice. Oli sapă un tunel (iarăși discutabilul „acum trebuia să dovedesc că sunt curajos” - or noi nu vrem să îi transmitem băiețelului că trebuie să fie curajos ca să dovedească ceva cuiva), folosește o rădăcină de bambus ca să comunice cu familia lui de la depărtare (așa aflăm despre bambus) și sapă cu toții tuneluri uriașe, iar aerul ajuns la rădăcinile plantelor îi ajută pe prieteni să scape din închisoarea lui Mucus.
AVENTURILE RÂMEI OLI LA ZOO (2017) nu ne-a mai plăcut, nici mie, nici băiețelului, povestea este slabă (recenzie separată). Iar din AVENTURILE RÂMEI OLI ÎN LAPONIA (2016) am citit primele două pagini și micul meu s-a plictisit, nu am terminat-o.
