Acest autor multiplu premiat Caldecott și nu numai, pe care îl cunoaștem mai ales pentru EXPRESUL POLAR și JUMANJI, ne aduce în prim plan viața interesantă a lui Annie Edson Taylor, o fostă educatoare în vârstă de 63 de ani, care pe 24 octombrie 1901 a devenit prima persoană care a sărit cu succes într-un butoi închis în cascada Niagara.
După ce a călătorit prin toată America predând lecții de bune maniere, Annie Edson Taylor a ajuns la vârsta de 62 de ani să nu mai aibă o sursă de venituri, trăind într-o cameră dintr-o casă de oaspeți, după ce ultima încercare, propria-i școală de bune maniere înființată în Bay City, Michigan, eșuase. Descurajată și speriată de viitorul într-o casă pentru săraci, Annie a căutat ceva care să îi aducă faimă și bani, ceva ce nu mai făcuse nimeni până atunci, și într-o zi i-a venit ideea de a se arunca în cascada Niagara într-un butoi.
Autorul povestește cum a fost construit butoiul, cum arăta, cum Annie și-a angajat un manager care să se ocupe de publicitate, fără de care toate eforturile ei nu ar fi produs rezultatul urmărit. Ziua cea mare este descrisă în detaliu - Annie a fost dusă de un barcagiu care cunoștea bine râul până pe o insulă din apropierea culmii cascadei; acolo s-a urcat în butoi, care era prevăzut cu centură de siguranță și multe perne pentru protecție în timpul căderii; apoi barcagiul a prins în șuruburi capacul, l-a atașat cu o funie și l-a aruncat în apă, tăind funia când au ajuns în punctul fără de întoarcere, limita dincolo de care ar fi fost atras și el de forța cascadei. Butoiul ajunge cu bine jos și, spre marea mirare a miilor de oameni prezenți pe mal, Annie supraviețuise, doar cu câteva tăieturi și vânătăi.
Din păcate însă, notorietatea este doar de moment, și Annie nu reușește niciodată să dobândească faima și banii pe care îi dorea, în mare parte pentru că se pare că înfățișarea ei de bunicuță blândă nu corespundea imaginii de eroină neînfricată la care se aștepta publicul. Încercările de a merge prin țară la conferințe în care să povestească ce reușise eșuează, managerii angajați o înșeală, ba chiar îi fură și faimosul butoi. În final, la douăzeci de ani după eveniment, Annie se stinge, lipsită de faima și bogăția pe care le urmărise.
Am citit cartea prima oară aseară, la 7 ani abia împliniți. Filip a fost impresionat de poveste (bine scrisă, cu analogii care fac totul de înțeles pentru copii) și a ascultat-o cu multă seriozitate. A durat vreo 40 de minute să i-o citesc, ne-am mai oprit să comentăm sau să-i explic diverse din când în când. I-au plăcut ilustrațiile sepia, simple și expresive, pline de dramatism. Așa cum explică și Annie, cascada îl îngrozește, dar îl și atrage. Următoarea călătorie știți unde o să fie!😄
