Cartea aceasta e iubire pură și se adresează atât părinților, cât și copiilor. Dezvăluie unui copil toate frământările unui cuplu legate de decizia de a avea un copil, visurile lor despre cum va fi și planurile despre ce va face. Desigur că în realitate copilul nu corespunde imaginației, dar părinții îl iubesc așa cum este. Ilustrațiile sunt deosebite, se poate discuta mult pe marginea lor.
Vârsta de 4 ani sugerată de editura română mi se pare mult prea devreme pentru a înțelege mesajul, mai degrabă aș urma sugestia editurii olandeze, 6-9 ani. Noi am citit-o la aproape 6 ani și a picat foarte bine.
Un iubit și o iubită decid că e timpul să facă un copil. Scena în care discută subiectul pentru prima oară e plină de iubire și duioșie, limbajul e unul intim, între iubiți, și descrie poetic emoțiile simțite: „Iubita fu învăluită de muzică și simți o căldură minunată, ca și cum o pătură catifelată îi căzuse pe umeri”; „îi sărută norii din ochi”.
Cuplul, care nu mai făcuse asta până atunci, se apucă științific, cu o schiță. Amuzant și înduioșător cum își desenează viitorul copil, cu toate calitățile posibile. Viitorul tată însă tot nu îl vede cu ochii minții, ezită, așa că fac împreună și un model din lut. În fine, sosește și momentul mult-așteptat, copilașul sosește pe lume, și de îndată devine evident că nu era corespunzător schiței, avea o ureche mai jos decât cealaltă și patru degete la un picior. Concluzia lor iubitoare este că e unic.
Era unic în multe privințe: se înfuria când trebuia să meargă la culcare, nu-i plăceau literele și cifrele, nici cântecele mamei. Cu toate acestea, peste câțiva ani, cum sărea el într-o zi prin băltoace cu haina greșit încheiată, cântând fals, dar făcându-le vesel cu mâna, ochii tatălui se umplu iar de nori, iar mama simte pătura catifelată pe umeri.
Am discutat (și ne-am amuzat) mult pe marginea metodei de a schița un copil și dacă Filip crede că și noi am făcut la fel, dar și despre ce simțeau viitorii părinți și ce am simțit noi. Ne-am îmbrățișat mult în seara aceea.
