O carte specială, despre inegalitate în relația de iubire, care pune adultul pe gânduri. Nu sunt sigură însă ce ia un copil din ea. Este una dintre puținele cărți care m-a făcut să caut online alte opinii și nu am fost surprinsă să aflu că sunt posibile mai multe interpretări și că face obiectul unei controverse. În orice caz, faptul că se pot naște discuții pe marginea ei mă face să o consider must read and have. Ilustrațiile sunt speciale, minimaliste, numai contur și capturează fantastic esența textului.
Povestea e simplă: un pom-fetiță iubea un băiețel, care își petrecea tot timpul cu ea, îi mânca fructele, se juca cu frunzele,trunchiul și ramurile ei, se odihnea la umbra ei mai târziu. Dedicația reciprocă era totală. Pe măsură ce crește, însă, băiatul începe să aibă alte interese, să o neglijeze și, peste timp, numai când avea nevoie de lucruri. Dărnicia pomului este completă, îi dă fructele sale (pe care le vinde), ramurile (din care își face casă), trunchiul (din care să își facă barcă pentru a pleca unde vede cu ochii atunci când ajunge în vârstă și deziluzionat de viață). Aflat mereu în căutarea fericirii (el însuși recunoaște că nu-i mai este suficient să se legene printre ramurile pomului ca să fie fericit), băiatul nu ezită să ia totul, atunci când i se oferă, până când prietena sa nu mai are nimic de oferit, pentru că rămîne din ea doar un ciot. La sfârșitul vieții, băiatul realizează că nu își mai dorește nimic, doar un loc unde să se odihnească. Iubitoare și altruistă ca întotdeauna, pomul-fetiță îi oferă ciotul său, pe care bătrânul se așează. Ea e fericită, sunt din nou împreună.
Când am citit prima oară, m-am văzut pe mine și pe al meu fiu, iubirea noastră, am citit cu strângere de inimă, sperând în secret că al meu fiu va mai trece pe la mine când crește, nu numai ca să ceară bani.
Din câte am citit, cartea a fost criticată de unii ca înfățișând paradigma paternalistă. Văd de ce, dar nu mi se pare că din cauza aceasta ar trebui să nu o citim, ci din contră, să dezbatem pe marginea ei. Dar nu cu un copil de 6 ani, cum recomandă editura Arthur. Când ne apropiem de 10 ani, voi mai revizui situația.
