Cărticică de suflet, citită și apăsată de sute de ori, de la 1 an și 10 luni, până pe la 4 ani și jumătate micul meu a scos-o singur din bibliotecă cel puțin o dată pe săptămână, în sau extra sezon. Am ajuns la cărți mai frumoase și complexe de Crăciun, dar pe asta o scotea cel mai des. E clar o asociere emoțională și nu am mai cumpărat altele sonore despre Crăciun pentru că așa îi plăcea asta încât nu a mai fost cazul. Ilustrațiile sunt simple, ca pentru prima vârstă, cu butonel de apăsat pe fiecare pagină pentru un fragment de cântecel de sezon sau alte sunete.
Șoricica Fifi nu mai are răbdare, vrea să-l vadă mai repede pe Moș Crăciun, vede niște urme în zăpadă și pornește după ele. Iată, duc la un brad, s-o fi ascuns Moșul acolo? Clapetă, dăm jumătate de brad la o parte și vedem că nu era Moșul, era o păsărică ornând bradul. Butonel pentru cântecel de sezon. Hmmm, Fifi pornește mai departe și tot așa dă de un cuplu de ermine care dansează tango în zăpadă (fragment de tango); de o găină care sărută o vulpe pentru că s-au nimerit sub vâsc (sunet de pupic țocăit tare); un crocodil pe schiuri la întrecere cu un fel de blănos, nu-mi dau seama exact ce (sunet de iiiii-haaaa ca de cowboy, au un accident cu schiurile); un iepuraș care își decorează colțul de pădure (cântecel de sezon); și, în fine, ascuns după un nor de zăpadă lăsat de tălpicii de la sanie, Moșuuuul!!! (fragment din Jingle Bells). În final, toată lumea întâlnită pe drum se adună și petrec o noapte magică alături de Moș.
