Una din cărțile de sezon devenite clasice și chiar ecranizate. Povestea e simplă: un băiețel face un om de zăpadă și în noaptea care urmează visează (sau chiar se întâmplă?) că omul de zăpadă se trezește la viață și se joacă împreună. E o carte grafică, cu 10-12 casete pe fiecare pagină, și fără cuvinte, deci nu contează limba în care este achiziționată. Secvențele de acțiune urmează strâns una după cealaltă, așa încât și foarte micul cititor poate să înțeleagă ce se întâmplă.
Ilustrațiile sunt în creion, materialul favorit al copiilor, și puțin neclare, ca și cum vedem totul prin ninsoare. Omul de zăpadă e extrem de simpatic și vesel, se comportă ca un tovarăș de joacă și face tot felul de năzbâtii. Explorează casa noului său prieten și i se par extrem de amuzante chestii precum sulul de hârtie igienică sau detergentul de vase. Fuge de căldura șemineului și a aragazului, merge în camera părinților și îi vede dormind, le probează hainele, încearcă fără succes skateboardul și mingea de box și tot așa. Apoi vine rândul lui să îi arate lumea albă noului său creator și prieten. Omul de zăpadă îl ia pe băiețel în zbor peste câmpuri și în oraș, în niște imagini devenite iconice. Într-un final, cei doi prieteni se întorc acasă, băiețelul merge în camera lui și omul de zăpadă își reia locul în grădină. A doua zi dimineață, cum se trezește, băiețelul dă fuga în curte - din prietenul de peste noapte nu mai rămăsese decât o grămăjoară de zăpadă cu pălăria pe vârf.
O carte veselă, plină de bucuriile copilăriei, dar și înduioșătoare.
Tot la Arthur a fost tradusă în 2020 și URSUL, aparținând aceluiași autor.
