De avut și de iubit. Prima carte în seria despre simpatica purcelușă Olivia a fost pe lista finală Caldecott în anul 2001 pentru ilustrațiile deosebite în alb, roșu și negru, dar și altele din serie au mai primit diverse premii. La noi a mai fost tradusă la editura Arthur și OLIVIA SE PREGĂTEȘTE DE CRĂCIUN. Este una din seriile nedidactice, nemoraliste, despre copilăria mică, în care copiii de 3-6 ani, dar și părinții lor se regăsesc cu ușurință în viața lor de zi cu zi, cu bune și cu rele.
Nu toate sunt roz, copilul nu este perfect și părintele nu încearcă să-l facă perfect. Casa e răsturnată cu fundul în sus uneori, pereții transformați în operă de artă, frățiorul mai mic necăjit, pisica chinuită un pic, nu vrea să doarmă la prânz, Olivia negociază câte cărți să îi fie citite la culcare, dar asta e copilăria, tumultuoasă și cu părinți răbdători și flexibili, care nu sunt mereu un monument de înțelepciune și răbdare. În opinia mea, e de avut în bibliotecă și contribuie la dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului mic.
E ușor de văzut de ce ilustrațiile merită premiate. Sunt minimaliste, alb-negru și nuanțe de gri, numai Olivia e scoasă în evidență prin hăinuțele ei roșii, ceea ce îndreaptă privirea spre esența lucrurilor, mai ales pentru copilul foarte mic. Olivia se îndrăgostește de balet atunci când merge la muzeu și vede un tablou cu balerine (prilej de a introduce cu naturalețe faimosul tablou al lui Degas), dar și un minunat Pollock, care în fiecare dintre noi, copii și adulți, naște pofta de a zvârli cu vopsea pe perete. Aceste două tablouri sunt reproduse cu paleta lor de culori, singurele de acest fel care întrerup gama alb-roșu-negru. Le reții fără să vrei.
După ce citești cartea de mai multe ori, vezi de ce e atât de faimoasă, dincolo de ilustrații: nu conturează o copilărie în care copilul e dădăcit și sufocat cu precepte morale non-stop, dar nici lăsat de capul lui. Ziua are o structură clară, pe care Olivia o cunoaște, chiar dacă nu poate să o urmeze încă întocmai, părinții sunt prezenți și atenți, duc copilul peste tot, la plajă, dar și la muzeu, iar obiceiul de a citi este ferm înrădăcinat în familie, devreme ce Olivia negociază pentru cât mai multe cărți de citit seara. Copilului puțin mai mare, peste 5 ani, i se poate îndrepta atenția asupra stilului ilustrațiilor.
Textul este suficient, nici prea puțin, nici prea lung, pentru un cititor începător, a cărui curiozitate va fi ținută trează, pentru că ilustrațiile nu explică totul.
