Viscol și săniuș într-o zi cu ninsoare din viața familiei Șoricel, dar și jocuri de societate și gogoși calde. Adorăm această serie!!! În opinia mea, sunt pe lista „obligatorie” pentru 2-4 ani. Ilustrațiile măiestre dezvoltă gustul pentru imagini de calitate, textul puțin și nesemnificativ face cărțile accesibile în orice limbă, cei 14 șoricei au toți nume (asta l-a cucerit pe al meu fiu) și pot fi recunoscuți după hainele pe care le poartă, un excelent exercițiu de diferențiere vizuală și antrenare a memoriei.
Când vântul șuieră spulberând zăpada, familia Șoricel meșterește înăuntru la ceva, lângă soba încinsă. Câțiva dintre copii decupează, taie, lipesc, colorează, în timp doi dintre cei mari și bunicul meșteresc ceva cu fierăstrău și alte asemenea unelte. Bunica și copiii mai mici fac gogoși - ai răbdare, Ghiocel!. Oare la ce au muncit ceilalți? Cei de la masă au făcut un joc cu pioni (câți pioni lipsesc dintr-un șir?), iar echipa bunicului - sănii. După un joc și o gustare cu gogoși calde și ceai, familia Șoricel iese afară la săniuș. Ilustrațiile m-au făcut să simt greutatea frunzelor încărcate de zăpadă, frigul și aerul proaspăt, sunt colosale! Șoriceii pornesc la vale pe sănii (dar unde e Sânziana?). Încet-încet, seara coboră și începe să ningă iar liniștit, peste omul de zăpadă din fața căsuței șoriceilor.
Fantastic de urmărit în fiecare ilustrație ce face fiecare, expresiile vii ale fețelor, e o mare energie… așezată care se revarsă din cărțile acestea. Poți să te uiți uitându-te, iar tonurile blânde, pastelate, sunt ca o mângâiere.
Mai bine de un an, Romanița, a doua cea mai mică șoricică, a locuit în burtica băiețelului meu. Cerea tot felul de lucruri de mâncare, era mare fomistă și avea nevoie de păstăi de fasole verde să construiască diverse plute și alte asemenea cu care să navigheze pe acolo. De pe la 4 ani și 3 luni, treptat, micul meu nu a mai luat cărțile din bibliotecă, Pettson și Findus au ajuns la putere.
