O iarnă de povești

Colecție de povestiri de câte 7-8 pagini, cu ilustrații banale la câte 2-3 pagini, unele pentru cititori de cel puțin 4 ani, altele pentru 5 ani. Cartea este pentru cine agreează stilul didactic, în care se țin predici prin intermediul personajelor sau de către vocea autorului. Noi am citit numai primele două povestiri.

1. Popi, fulgul de nea Popi era diferit de ceilalți fulgușori care mergeau la școală, el voia să aterizeze în palma unui copil, pe care să îl facă astfel fericit. Din păcate, atunci când îi vine vremea, nu ajunge așa cum își dorise, ci pe un strat cu bulbi de primăvară. Și totuși, parcă e și mai bine. Bucuria de a stropi florile și a le ajuta să crească și să bucure oamenii mult vreme e mai prețioasă decât bucuria de scurtă durată pe care i-ar fi făcut-o unui copil. Merge la 4 ani.

2. Adio, nuielușe! O explicație a renunțării la nuielușă și intrarea în modernism, în care Moșii nu aduc cadouri doar copiilor cuminți, ci tuturor. Mi s-a părut prea didactică, cu predici mari incluse în dialoguri, nici măcar pentru 5 ani nu cred că pot fi digerate. Moș Nicolae reflectează împreună cu soția lui pe tema nuielușelor. Argumentele contra nuielușei sunt că se taie prea mulți copaci și că nu există copil rău. Există adulți răi, ni se spune, pentru că atunci când au fost copii nu au fost bine sfătuiți și îndrumați de părinții lor. Micului meu i-a plăcut soluția găsită, de transformare a nuielușelor în pastă din care Moș Nicolae a făcut hârtie de tipărit cărți pentru copii, așa că în loc de nuielușe, noua tradiție cere ca Moșul să lase câte o carte în ghetuțele fiecărui copil. Lui i-a plăcut soluția tehnică și a ignorat predica despre importanța cărților care a urmat.

3. Ana și îngerul O poveste despre gestionarea relației cu copiii care au probleme de comportament. Într-o seară de iarnă, o fetiță vede pe geam ceva ce crede că este un porumbel, dar de fapt era un îngeraș zgribulit de frig. Îl ia cu ea acasă și îl îngrijește cum poate mai bine. Părinții nu pot vedea îngerașul, numai copilul și câinele familiei. Îngerașul o însoțește la școală ascuns în rucsac și de fiecare dată când colegul „neastâmpărat” deranjează pe cineva, îngerul face așa încât acțiunea să i se întoarcă împotrivă. Ana îl ceartă, ea crede că numai prin bunătate se va putea schimba comportamentul colegului, nu prin răsplătirea cu aceeași monedă. Drept pentru care după ore îl invită să meargă acasă împreună, ba, deși e refuzată, se declară disponibilă să se joace sau să facă teme împreună. Pe drumul spre casă, îngerul cade în lac încercând să salveze niște lebede, Ana e gata să cadă și ea încercând să îl tragă la mal, dar apare colegul, care îi urmărise și cu „sufletul lui bun, ca al oricărui copil” îi salvează. De atunci colegul s-a schimbat, a devenit un copil vesel, care se purta frumos cu toți și asculta de învățătoare. E atât de neverosimil încât pe asta nu i-am citit-o micului meu.

4. Cadoul de Crăciun Neputând să doarmă de emoție, Lidia îl surprinde în noaptea de Ajun pe Moș Crăciun și își declară nemulțumirea față de cadoul prea mic de sub brad. Moșul îi propune să o ia cu el la atelier, de unde să-și aleagă un cadou mai mare, cu condiția de a ajuta la împărțirea cadourilor. În cursul acelei nopți, Lidia trece pe la suficient de multe case încât să realizeze că de fapt cadoul ei fusese suficient de mare, în timp ce unii copii se bucurau și dacă primeau ceva de mâncare. Toate au curs bine până în acest moment și s-ar fi putut termina aici, lăsându-l pe micul cititor să tragă singur concluzii și să discute cu adultul cu care citește. Din păcate Moșul nu se poate abține și îi ține Lidiei o predică…

5. David, omul de zăpadă David se simțea sătul de ordinele primite de la părinți și de mersul la școală. Într-o zi, atingând un om de zăpadă dintr-un parc, care la rândul lui se săturase și el de soarta proprie, se produce o schimbare magică și schimbă rolurile între ei. După primele momente de bucurie, fiecare dintre ei își dă seama că de fapt viața de dinainte nu era atât de rea. David visase asta, iar când se trezește, vede brusc lumina și devine un copil ascultător.

6. În căutarea lui Moș Nicolae Morala este că Moș Nicolae aduce cadouri copiilor tare buni tot anul, curioși, care pun întrebări la școală, sunt atenți la ce predau profesorii, participă cu plăcere la activități și își ascultă părinții. Povestioara care servește drept suport pentru morală nici nu mai contează. Nu mai zic de contradicția cu morala de la povestea nr. 2.

7. Moș Crăciun cu barba albastră La origine, Crăciun avea barba albastră din cauza viscolului și a supărării că nu poate avea copii împreună cu soția lui. Într-o zi, este ajutat să care un buștean acasă de doi copii găsiți în pădure și care îl fac să realizeze că, chiar dacă nu are proprii copii, poate bucura pe copiii altora cu jucăriile pe care se pricea atât de bine să le facă. Ajutat de cei doi, Crăciun își regăsește fericirea împărțind jucării copiilor din sat. Barba i se tot albea pe măsură ce ducea daruri, semn că era fericit. Elful pădurii îi răsplătește pe toți trei cu nemurirea și puterea de a face acest lucru în fiecare an și îi oferă renii lui zburători și sania. Și aceasta merge la 4 ani.