Magia Crăciunului apropie un copil singuratic de părinții lui. O poveste de Crăciun care merge la suflete de oameni mici și mari, complementată de ilustrații foarte potrivite - par făcute cu creioane colorate, materialul cu care un copil desenează. Cartea are 62 de pagini, ilustrații la fiecare două pagini, dar și double-spread și e tipărită pe o hârtie crem, minunată la pipăit, care contribuie la atmosfera creată de autor. Must read de Crăciun.
În seara de Ajun, un băiețel lăsat deseori cu însoțitori de către părinții care lucrează mult, își dorește să nu mai fie singur. Patru ornamente vechi pentru brad prind viață și îl însoțesc într-o mică aventură în oraș, care îl ajută pentru o vreme, iar la final, când rămâne din nou singur, părinții se întorc de la serviciu și magia Crăciunului îi face să-și reamintească de vremurile în care nu erau prinși de lucru și viața zilnică.
Am mai întâlnit ideea asta în cărți, dar două lucruri ies aici în evidență: infuzia de self-awareness făcută nedidactic și umorul. Suntem mereu alături de băiețel, suntem părtași la trăirile lui și la aprecierile lui în legătură cu trăirile altora. Cât despre umor, uneori e înduioșător, alteori sec, în orice caz e filtrat prin ochi de copil și sună foarte autentic.
Întrezărim coordonatele vieții de familie din diverse detalii. Părinții sunt obigați să lucreze până târziu în seara de Ajun, centrala era oprită, în casă era frig, copilul poartă patru straturi de haine, în cutia cu ornamente nu erau decât câteva obiecte vechi, luminițele nu se aprindeau, iar părinții nu avuseseră timp să cumpere altele noi ori să se pregătească de sărbătoare în vreun fel. Doamna Goodyere, care stătea cu el din când în când și pe care o iubea, nu putuse să vină în acea seară, așa că e lăsat cu o bonă care adoarme pe scaunul din bucătărie.
Nu cred că cititorul meu de aproape 7 ani poate să se imagineze în locul lui Theodore, acesta e un tablou complet străin pentru el. El apreciază mai mult aventura, când căluțul de lemn, soldățelul de tinichea, măcăleandrul și îngerașul care atârnau în brăduțul sărăcăcios capătă viață și se declară gata să facă orice își dorește băiețelul. În cele din urmă, băiețelul decide să încerce să-l ajute pe măcăleandru să își recapete trilurile. Cine îl putea învăța, mai bine decât doamna Goodyere, care preda și lecții de pian? Nu e greu de văzut pentru cititorul adult că singurul lucru pe care știe Theodore să-l facă e să o caute pe ființa care îi acorda atenție și care avea timp să-i cânte seara la culcare. Însoțit de prieteni, băiețelul ajunge la doamna Goodyere, care voise să-și petreacă seara de Ajun gândindu-se la soțul ei decedat și de aceea nu se simțise în stare să îi țină lui companie. Isprăvile prietenilor sunt delicioase și înduioșătoare. Imaginația și sufletul unui copil sunt puse în ele.
La sfârșitul serii, băiețelul se întoarce acasă și adoarme sub brad, din nou singur. Mânați acasă de magia Crăciunului, părinții se întorc mai devreme decât plănuiseră și petrec noaptea transformând casa. Sau nu ei au făcut-o?
