Morala „să fii mulțumit cu ce ai, că întotdeauna se poate și mai rău” va scăpa cititorului de 4 ani, dar în mod cert se va amuza de toată înghesuiala și agitația din această carte și va fi poate surprins de soluția propusă.
O femeie se plânge că îi e casa prea mică și atunci un bătrân înțelept o sfătuiește (contraintuitiv) să invite pe alții să locuiască împreună. Pe rând, aduce în casă o găină, o capră, un porc și o vacă, prilej de mare tărăboi și amuzament pentru cititor. Femeia se simte din ce în ce mai înghesuită, vaca îi pune capac, așa că atunci când e sfătuită să scoată animalele din casă pe rând, ajunge în sfârșit să își schimbe perspectiva și să aprecieze spațiul pe care îl avea.
Dincolo de amuzament, ce am apreciat eu a fost surpriza pe care i-a produs-o această soluție micului meu de 4 ani și jumătate, a simțit că nu e soluția obișnuită. Mai înainte de a ajunge la pagina în care bătrânul înțelept vine cu ideea, l-am întrebat pe el ce e de făcut. Ne-am dat cu părerea amândoi, am încercat să scoatem mobile, dar nu prea era nimic de scos, femeia avea numai strictul necesar; am încercat să construim încă o cameră, dar am stabilit că nu făcea parte dintre datele problemei. Așa că am apreciat surpriza pe care i-a produs-o soluția bătrânului și care l-a făcut ca la prima citire să nu se amuze de tărăboiul animalelor, ci să fie atent la firul poveștii. Probabil voia să vadă unde duce și cum se obține locul. În final nu a părut impresionat, așa că am organizat un mic joc, în care s-a băgat într-o cutie de carton, a stat puțin în ea, i-a desenat pereții etc. până când a vrut să iasă si atunci i-am dat pe rând animale de pluș până când s-a umplut spațiul și a simțit nevoia să le scoată. La final am reflectat asupra felului în care se simte singur în cutie față de început. Nu îmi dau seama cât succes a avut, în mod cert a părut că se distrează și a fost interesat. Abia la a doua citire s-a amuzat și de isprăvile animalelor.
