În sfârșit, una din puținele cărți în care copilului i se transmite că uneori avem nevoie să fim supărați, iar cei din jurul nostru ar fi bine să ne lase în pace și să nu ne irite cu tot felul de soluții. Noi am ajuns la ea la 4 ani și 8 luni, dar putea să rezoneze și mai devreme.
Într-o dimineață, Jim Panzeu (cât de haios!) se trezește indispus, nu avea chef de nimic. Prietenul lui foarte bun, gorila, vede că e supărat, Jim se împotrivește, nu, nu e supărat. Nu e pregătit să recunoască sau poate nu știe că asta se întâmplă cu el. Gorila povestește însă tuturor animalelor pe care le întâlnesc în plimbare că Jim e supărat și în curând e inundat de nenumărate sugestii bine intenționate pentru a scăpa de supărare: să cânte, să se legene în copaci, să se tăvălească pe pământ, să se plimbe țanțos, să se tolănească în iarbă și tot așa, fiecare împărtășește ce îi mergea lui. Parcă mă vedeam pe mine înșirând tot felul de posibilități micului meu în situații de lipsă de chef. Sunt foarte multe sugestii, overkill, cu efectul clar intenționat ca și cititorul să simtă iritarea și intruziunea pe care o simțea Jim Panzeu.
Jim însă nu are chef de nimic din toate astea, izbucnește în fața binevoitorilor și pleacă să fie singur. Odată aflat în siguranță și singurătate, își dă seama că de fapt e supărat și regretă izbucnirea, ceea ce îl întristează și mai tare. Dar tocmai atunci apare gorila, cu fundul ciuruit de țepi de la porcul spinos - necazul altuia pune întotdeauna necazul nostru în perspectivă. Cei doi prieteni contemplă liniștiți apusul de soare, iar Jim recunoaște față de prietenul lui că are nevoie să fie supărat.
O zi frumoasă și însorită poate fi nu numai o zi minunată pentru tot felul de activități, ci și ca să fii supărat.
Aruncați o privire, pentru același gen de abordare, și la IEPURELE A ASCULTAT .
