Ce faci când îți dorești ceva, dar n-ai bani să cumperi (sau nu poți să fii ceea ce dorești)? Îți imaginezi obiectul, iar imaginația ta poate să creeze ceva mult mai frumos decât există în realitate, care îți poate aduce bucurie într-un mod mai temeinic și de durată. Fericirea se află în fiecare dintre noi și când suntem fericiți, o putem dărui și altora.
Millie intră într-un magazin de pălării, atrasă de o pălărie cu pene colorate. Este însă prea scumpă și vânzătorul, amabil, încearcă să găsească ceva potrivit bugetului ei. Dar care este acesta? Millie îi arată poșeta goală. Atunci vânzătorul îi aduce cu cea mai mare grijă o cutie din magazia din spate și pretinde că scoate din ea o pălărie, pe care o „pune” apoi pe capul lui Millie, comportându-se ca și cum admiră cât de bine îi stă. „Cea mai grozavă pălărie, poate avea orice formă, mărime sau culoare doriți. Nu trebuie decât să vă imaginați cum să fie.”
Un exercițiu de încercat cu micuții noștri frustrați când nu pot obține ceea ce își doresc și de a le arăta puterea imaginației. Millie le oferă exemplul unui copil care își folosește imaginația pentru a avea obiectul dorit într-un fel mult mai satisfăcător decât dacă ar fi reușit să îl cumpere în realitate.
Mai întâi își imaginează o pălărie păun, care avea mult mai multe pene decât cea pe care dorise să și-o cumpere. Bucuroasă, trece prin fața unei cofetării și admiră prăjiturile delicioase. Noi știm că nu are niciun ban în poșetă și că nu-și va putea permite să cumpere o prăjitură. Ce face Millie? Își imaginează că pălăria ei e un turn de torturi și prăjituri. Pe rând, pălăria ei se împodobește cu flori și se transformă într-o fântână arteziană când trece prin parc.
Și atunci trecem la nivelul următor, în care Millie observă că toată lumea din parc purta propria pălărie, diferită. Aici eu și Filip ne oprim de fiecare dată și ne uităm la fiecare, ne dăm cu părerea ce își dorește, dacă par mulțumiți sau nesatisfăcuți, cum pare pălăria lor, cum arată pălăria noastră în acel moment.
Mergem mai departe și vedem cum Millie dăruiește un zâmbet unei femei în vârstă care purta o pălărie cu un iaz întunecat și atunci câțiva pești din pălăria ei sar în iazul de pe capul femeii, care dintr-odată se înviorează. A dărui bucurie altuia o face pe Millie să îi vină să cânte și pălăria ei se face tot mai mare. Ajunsă acasă, își întreabă părinții dacă le place pălăria ei și, dupa un moment de ezitare, părinții intră în joc. Îi vedem pe toți la masă, bucuroși, purtând propria pălărie.
Filip aduce regulat cartea aceasta la citit și acum, la 7 ani. Îl amuză, dar îi și place exercițiul de a-și imagina ce bucură sau întristează pe fiecare și ce-și imaginează fiecare că ar vrea.
Aceeași idee este urmărită de autor și în MAGAZINUL DE ZÂMBETE , unde eroul principal se confruntă cu dezamăgirea de a-și pierde banii economisiți chiar în ziua când merge să își cumpere ceva cu ei.
