Povestioară duioasă, însoțită de acuarele diafane, despre sufletul dulce de copil, care știe să vadă comoara în fiecare lucru și care va reaminti adulților de pietricica sau năsturelul pe care fiecare dintre noi l-am cărat în buzunar odată ca pe cel mai prețios lucru.
Oli găsește într-o zi o pietricică tare frumoasă de culoare albastră și decide să o păstreze. Deși nu îi vede un folos imediat și este chiar descurajat pe rând de un porc mistreț (căruia i se pare prea mică), de un lup (căruia i se pare prea netedă), de spiriduși (prea plată), Oli nu renunță la ea. Nu peste mult timp, Oli întâlnește o fetiță plângând că păpușa ei își pierduse un ochi. Atunci își dă seama el că pietricica era de fapt ochiul păpușii și, deși o îndrăgise foarte mult, i-o înapoiază. Recunoscătoare, fetița îi dăruiește un fir de ață roșie care se desprinsese din capul păpușii, pe care Oli și-o pune cu grijă în buzunar, știind că într-o zi îi va fi de folos.
