Face parte din seria MES DOCS animés, o serie de micii enciclopedii în limba franceză, recomandate pentru 3-6 ani, pe care noi am început să le citim pe la 2 ani târzii, când interesul pentru prima serie de enciclopedii, „Mes petits… à toucher”, a început să scadă. Aceasta anume familiarizează copilul cu lumea grădiniței. La un an după ce a mers efectiv acolo, nu a mai fost interesat de carte (adică după 3 ani și jumătate).
Am luat-o special pentru a-l pregăti și a fost baza discuțiilor noastre, alături de „Bobbi gaat naar peuterspelzaal” (în neerlandeză „Bobbi merge la grădiniță”) și „La maternelle de Milo”.
Tocmai ne mutaserăm în Olanda și nu plecaserăm din România pregătiți, așa că nu am avut nimic în română, nici nu încercasem să comand până atunci. Mă bucur într-un fel că a fost să fie așa, poate n-aș fi descoperit-o pe aceasta. Am citit-o muuuuult, începând cu vârsta de 2 ani și 5 luni (urma să meargă la grădiniță jumătate de zi la 2 ani și 7 luni). La început citeam două-trei pagini, săream informații, impact maxim a avut pe la 3 ani, când cred că a putut face conexiuni stabile cu experiențele lui zilnice.
Prima pagină dublă înfățișează aducerea copiilor la grădiniță de către părinți, cu o clapetă mare care arată deasupra scena din stradă și dedesubt vestiarul (semăna perfect cu grădinița noastră, din întâmplare), precum și o scenă de despărțire cu lacrimi.
Urmează sala de clasă în care copilașii încep de dimineață, cu educatoarea care le arată ce zi a săptămânii este, ce vreme (aici o limbă se mișcă așa încât se poate alege soare, nor, ploaie sau ninsoare), în timp ce vreo 12 copii (mai târziu buni de numărat) urmăresc așezați pe o bancă. Totul politic corect, copii de toate națiile. Scena e vie, copiii nu stau smirnă, unii nu sunt atenți, alții stau într-o parte, altul face altceva, exact cum se întâmplă la grădiniță.
Pe a treia pagină dublă copii învață formele (poză), culorile (aici am exersat și noi ulterior) și sub 6 clapete mici e un exercițiu fonetic, din păcate de adaptat pentru că nu merge în română. Pagina dublă cu sala de gimnastică înfățișează copii sărind din cerc în cerc, unul mergând pe bârnă (clapetă deasupra cu el mergând, dedesubt cu el căzând), copii trecând prin tunel (limbă de tras), cățărat pe diverse obstacole.
O pagină bună este cea în care li se explică copiilor regulile de la grădiniță. O rotiță se învârte din lateralul paginii și rulează mici imagini cu regulile: nu îmi lovesc colegii, ascult cu atenție, nu îmi bat joc de alții, sunt politicos, nu țip, ridic degetul dacă vreau să vorbesc. Mai târziu am folosit această pagină și ca să numărăm câte foarfeci și carioci sunt pe masă, câte desene pe pereți etc.
Pagina dublă cu joaca afară în curte arată o scenă bogată cu mulți copii care fac ce fac copii: se dau pe tobogan (limbă de tras), se joacă în căsuță, merg de mână, se aleargă, se dau cu trotineta, merg cu tricicleta, joacă șotron, mingea etc.
Nu lipsește nici pagina despre citit, unde chestia drăguță este că educatoarea are în mână o mini cărticică în relief cu 3 pagini care conțin o povestioară. Rimează în franceză, dar merge să rimeze și în română. Altă educatoare povestește ceva folosindu-se de o păpușică de mână (limbă de tras). Urmează pagina dublă cu ora de masă, în care vedem o sală de mese cu copii mâncând ceva verde (?!?) - sugestia e de ceva sănătos. Ce e haios și realist e că nu toți mănâncă, unii se uită la farfurie strâmbându-se, altul își apără farfuria de vecinul. Simpatic, scenă normală între copii. Ușile de la bucătărie se deschid și putem arunca un ochi în bucătărie.
Apoi siesta. Unii copii pleacă acasă, alții rămân să doarmă la prânz (limbă de tras păturica peste unul). Perdeaua de la fereastră se trage și vedem copiii mai mari deja afară, probabil grădinăresc.
Pagina dublă despre grădinărit e foarte simpatică, nu toți copiii sunt interesați de plante, unii se joacă cu pietre, alții pur și simplu se plimbă sau se uită în jur. O educatoare decorează împreună cu copii trunchiul unui copac (limbă de tras - copac nedecorat/copac decorat).
În fine, părinții vin să ia copiii de la grădiniță, ziua a trecut repede și cu un pupic pentru educatoare, își întâmpină mămicile cu mare bucurie. O fetiță verifică dacă își are ursulețul favorit în rucsac (limbă de tras).
Seria are multe cărți, toate fantastice, cu clapete, rotițe, limbi de tras care mișcă tot felul de chestii, plus un limbaj simplu, furculision pentru adultul care nu știe franceză. După ce sunt citite împreună de câteva ori și scenele sunt discutate, nu mai e nevoie de adult, sunt genul de mici enciclopedii care vor fi răsfoite de copii pe cont propriu. I le-am lăsat la îndemână micului după 3 ani și jumătate, până atunci nu avea abilitățile motorii fine să tragă de limbi fără să le rupă. Pentru acest nivel de bază, nu am găsit la momentul respectiv cărți la fel de bogate, dar simplu și sugestiv prezentate, pe piața românească sau în altă limbă cunoscută.
