Ce faci dacă exact atunci când în sfârșit ai economisit destui bănuți încât să poți să îți cumperi ce dorești, îi scapi într-o gură de canal? O posibilitate este să intri în Magazinul de zâmbete, unde poți primi un zâmbet, deși nu-ți prea vine să zâmbești, dar despre care îți dai seama după aceea că ai mare nevoie. Banii nu sunt cel mai important lucru din lume.
După MINUNATA PĂLĂRIE A LUI MILLIE , autorul continuă cu această carte ideea că fericirea poate fi găsită în fiecare dintre noi, independent de bani și posesiuni.
Băiețelul ne vorbește la persoana întâi, învăluindu-ne și pe noi în bucuria lui: era ziua în care urma să își cumpere ceva din banii de buzunar economisiți! Am citit cu Filip cartea la 7 ani abia împliniți, când înțelege foarte bine ce înseamnă banii de buzunar și că ia ceva timp să-i strângi. De asemenea, știu că simte din plin bucuria și anticipația cu care băiețelul din poveste a pornit spre oraș, încercând să decidă ce să cumpere. Filip știe ce greu e să decizi între mai multe obiecte pe care ți le dorești, a trecut prin febra indeciziei, ca și băiețelul din poveste. Acesta aleargă între tarabe, vede toate culorile, simte toate mirosurile minunate, și jucăriile din vitrină i se par frumoase, dar și cărțile din librărie, instrumentele muzicale sau chiar o pălărie de la standul de haine. Însă chiar când se hotăra ce să cumpere, se împiedică de cineva pe trotuar și scapă într-o scurgere toți banii, mai puțin un singur bănuț.
Când am ajuns aici, am simțit clar empatia lui Filip. Ne-am oprit, ca să simțim dezamăgirea uriașă a băiețelului și să remarcăm că un mod prin care autorul a ales să ne inducă tristețea și dezamăgirea lui a fost să ilustreze oamenii de pe stradă în alb-negru (până atunci erau în culori), și numai băiețelul în culori. Ce mare supărare trebuie să fie pentru un copil să-și scape banii exact când se afla la un pas de a cumpăra ceva ce își dorea și pentru care îi economisise!
Cum mergea necăjit pe stradă, băiețelul observă un „magazin de zâmbete”. Nedumerit, intră în magazin, conștient că avea nevoie de un zâmbet, deși nu avea chef de el. Bărbatul din spatele tejghelei îi explică faptul că zâmbetele nu se pot vinde și cumpăra, ci ceva ce se poate schimba și împărtăși cu alții. Cei doi îi zâmbesc reciproc, iar bărbatul îi face o poză instantanee în timp ce zâmbește și i-o dăruiește. Băiețelul iese în stradă, pe care oamenii sunt ilustrați din nou în culori.
Nu știu cât de utilă e cartea la o vârstă mică (e recomandată de editură de la 4 ani), depinde probabil de fiecare copil. Cred însă că la o vârstă ceva mai mare, precum a avut Filip când am citit-o, copilul înțelege mult mai bine atât valoarea bănutilor economisiți, dezamăgirea pierderii și valoarea zâmbetului.
