Ce bucurie pentru mine și feciorul de 4 ani și jumătate să citim “Lotta și bicicleta” de Astrid Lindgren! O citim continuu de 4 zile și știu de ce. Nu e artificială, ca atâtea cărți în care copiii și părinții vorbesc precum in manualele de parenting și copii de până în 5 ani iau mereu deciziile corecte. Aceasta merge la țintă în modul acela subtil și profund în care numai cărțile scrise autentic o pot face, lăsând alegerea cititorului.
Lotta vorbește cu părinții și cu alții natural, ridică și vocea, se supără, ca un copil de 5 ani. Nu e convinsă de argumentele lor contra cumpărării unei biciclete și nu-i pasă de aspectul financiar. Nu se supune, ci decide în secret să facă oricum rost de o bicicletă, deși știe că nu e bine ce face, tentația e prea mare, chiar și când persoana de la care o fură tocmai îi face un cadou. Frații mai mari o tachinează și nu folosesc tehnici de “mirroring” la 7-8 ani, ci o rușinează pe față. Lecțiile care trebuie învățate de aici, din perspectiva tuturor personajelor, sunt învățate, cred eu, mai temeinic și mai convingător. Prima bicicletă e la mâna a doua, nu ultimul răcnet luată după mii de căutări pe Amazon și emag și mai știu-eu-pe-unde, e bicicleta de învățat, va fi trântită, lovită, abuzată în ultimul hal.
O poveste despre o bucățică atât de mică din viața unui copilaș - zilele in care primește o bicicletă, și câtă bogăție ne aduce! Pentru noi, cel puțin, a picat exact la fix.
Pentru părinții care vor ei înșiși să citească despre relațiile dintre frați, aruncați o privire la RIVALITATEA DINTRE FRAȚI , de Adèle Faber și Elaine Mazlish, recomandată pe PAGINA DE PSIHOLOGIE .
