Prima carte despre trenuri, citită pe la 3 ani și jumătate. Microbul nu a lovit atunci, pe vremea aceea motocicletele erau încă la putere. Trenurile au atins apogeul pe la 5 ani și jumătate. Cărticica aceasta, comandată pe amazon.fr, avea tot ce trebuie: suficient de simplă, suficient de informativă, fără scene prea detaliate sau aglomerate, text puțin. Povesteam mult pe marginea imaginilor, ne imaginam ce caută fiecare la gară, unde merge.
Cartea introduce toate noțiunile de bază, denumiri precum locomotivă, controlor, macaz, peron etc. și arată depoul, ghișeu de bilete, peronul, interiorul unui vagon, mărfarele, centrul de control, mecanicul de locomotivă, vagonul-restaurant, controlarea biletelor, un tren care traversează o vale pe un viaduct, o cușetă de dormit și, în final, un muzeu al trenurilor, care arată foarte mult ca cel la care mergem în fiecare lună, la Utrecht.
Nu se mai uită pe ea de pe la 5 ani, celelalte cărți despre trenuri (vezi recenzii separate) sunt acum mai potrivite ca și complexitate nevoii lui curente de informații.
