Chiar și cele mai frumoase și sofisticate jucării nu sunt nici necesare, nici suficiente ca un copil să fie fericit, el are nevoie de conectare cu alți copii și de incursiuni împreună cu alții în lumea imaginației. Mesaj livrat subtil, nedidactic, sprijinit de ilustrațiile fabuloase ale Soniei Danowski. O carte bogată, în care ni se permite să observăm interacțiunea complexă dintre copii și care oferă un prilej de reflecție profundă pentru adult.
Frații Petru și Paula adoră să se joace împreună cu păpuși, la ei în curte. Într-o zi, Petru este atras de zgomotul elicopterului teleghidat cu care noul lor vecin, Radu, le atrage atenția. Elicopterul se prăbușește în curtea celor doi frați, prilej ca Radu să fie invitat în lumea lor.
Radu e un copil singuratic, nu are frați, se joacă singur și putem presupune că, auzindu-și vecinii jucându-se împreună, a găsit o modalitate de a le atrage atenția. El este cel care are nevoie de ei și e posibil ca iritarea pe care o simte să fie tocmai pentru că realizează acest lucru. Maniera fraților este de la început plăcută, zâmbitoare, în schimb Radu e serios, are o expresie reținută, neprietenoasă. Cu toate acestea, e curios sa vadă ce are în mână Petru, dar când copiii îi arată teatrul lor de păpuși, Radu se strâmbă, calcă neglijent peste una și îl cheamă pe Petru să se joace cu elicopterul. Petru experimentează, poate pentru prima oară, rușinea de a se juca cu ceva ce altul consideră pueril sau inferior. Ajuns în lumea lui Radu, este impresionat de colecția uriașă de avioane, mașini și alte asemenea. Pentru un timp, lasă deoparte păpușile, atras puternic de noile jucării. Ce contrast uriaș între lumea simplă a celor doi frați, care îngrijesc de un cuib de păsări și care se joacă la nesfârșit cu păpușile, și lumea aglomerată a lui Radu!
Scena în care Paula procesează prin joc respingerea din partea fratelui e o incursiune extraordinară în lumea psihicului copiilor. Prin vocile păpușilor, Paula verbalizează toate emoțiile și gândurile care îi trec prin minte, mai ales teama că fratele nu o mai iubește. Jocul lor era o formă de iubire, de conectare. Tot cu ajutorul păpușilor găsește modalitatea de a construi o punte între ea și Radu și de a restabili conexiunea cu fratele ei: Radu se îmbolnăvește, trebuie să stea în pat, și Paula vine cu ideea de a-l distra cu un teatru de păpuși. În curând Radu cade sub farmecul isprăvilor păpușilor și se amuză în mod evident. Totuși, când una dintre păpuși cade din greșeală în acvariu, nu vrea sa o înapoieze și Paula fuge furioasă, interpretând râsul lui ca răutăcios. Puntea creată e fragilă, dar nu ruptă complet: Radu îi invită să se întoarcă la sfârșitul săptămânii.
Rămas din nou în lumea lui, Radu nu mai este însă singur, deja vedem cum ceva s-a schimbat. Nu mai e atras de construirea unui nou zeppelin, ci îl vedem consolând-o cu voce tare pe păpușa udă. Noul lui proiect este să „o facă bine”. Următoarele pagini sunt un regal vizual, prim-planurile cu Radu lucrând la noul lui proiect l-au absorbit total pe micul meu cititor de aproape 5 ani. În fine, la sfârșit de săptămână, când vecinii bat la ușă, Radu le arată surpriza la care lucrase, păpușa căzută în acvariu prinsă pe aripile unei păsări. Petru și Paula aplaudă fericiți, iar Radu își exprimă dorința de a vedea și celelalte păpuși. De-acum, teatrul de păpuși nu se mai numește PE-PA (de la Petru și Paula), ci RA-PE-PA. Confruntarea de personalități și interese a luat sfârșit, a fost atinsă armonia.
Alte lucrări sensibile și insightful ale aceleiași autoare, disponibile în limba română, sunt și SMON SMON și PRIETENUL MEU DE NOAPTE BUNĂ.
