Cântă-mi, o, Muză, despre frumusețea acestor cărți, despre cât de fantastică e adaptarea, cât de minunate ilustrațiile, cum au înflăcărat ele imaginația războinicului meu de 5 ani și 1 lună! Cântă, o, Muză, despre cum le citim în fiecare zi începând cu 29 martie 2021 și cum de atunci zeii mi-au făcut cinstea să am grijă nu de flăcăuașul meu, ci de Marele Aiax!
Aș putea s-o țin tot așa, atât de mare ne este entuziasmul (sau deja după 4 luni sunt brainwashed) față de marele poeme arhaice în varianta roman grafic ale lui Gareth Hinds. Ilustrațiile sunt extraordinare, până acum eu una nu am mai întâlnit o adaptare atât de dramatică și sugestivă, atât de măiastru transformat limbajul greoi și desțelenită mulțimea de zei și ahei și aliați ai lor!
Cărțile sunt recomandate de la 12 ani în sus, așa că le-am cumpărat cu gândul să le păstrez pentru momentul cuvenit. Le-am luat de teamă că mai târziu nu le mai găsesc. Băiețelul meu însă le-a găsit în teancul de cărți tocmai sosite din România pentru aniversarea de 5 ani și după ce le-a deschis, nu mi-a dat pace. Au cam 270 de pagini fiecare. Am citit-o pe fiecare în câte 2 zile. Nu voia să facă altceva.
Pentru noi toți, copil și adulți, sunt o mare plăcere. Ilustrațiile sunt foarte dramatice, fiecare personaj are caracteristicile lui și expresivitatea lui, culorile sunt când puternice (pentru muritori), când pastelate (pentru zei). Textul e foarte clar, cred că e prima oară când am reușit să mă descurc în lumea complexă a războiului troian, să înțeleg care cu care, care împotriva cui. Bonusuri: la începutul Iliadei sunt câteva pagini cu personajele principale, muritori și zei, și cu harta zonei, iar la sfârșit note informative despre resursele folosite de autor și diverse alte explicații. La pagina personajelor, acestea sunt înfățișate cu și fără coif, ca să îi poți identifica în ambele ipostaze.
Traducerea e în general acceptabilă, pe alocuri foarte inspirată, pe alocuri șchioapătă. La prima citire am simțit nevoia să cenzurez din multele personaje sau anumite aspecte, dar la a treia - a patra deja Marele meu Aiax îi știa pe toți mult mai bine decât mine și punea prea multe întrebări, așa că am intrat cu totul în poveste. Singura mea neplăcere este că el ține cu aheii, cu Ahile și șleahta lui, ceea ce ofensează iubirea mea din copilărie pentru Hector. Oricum, ca de la adult la adult, vă spun că mi se confirmă imaginea despre Ahile - a spoiled brat, de un egoism feroce, superficialitate și narcisism înfiorătoare. Dar… în fine, who am I to judge? 😄
În completarea celor două romane, am găsit niște cărți relevante în seria MITOLOGIA PENTRU COPII de la Litera, care nu se compară nici pe departe ca ilustrații, dar textul e incredibil de bun! Detaliază povestea lui Ahile precum și a altor figuri din mitologie - atașez pentru referință generală, le-am făcut recenzie separat. Absolut adecvate pentru 5 ani!
