Ne-a plăcut cartea aceasta (altfel neremarcabilă ca ilustrații) pentru modul de abordare a frustrării. Complet nedidactică, arată că e în regulă să fii frustrat atunci când nu îți iese ceva și că uneori nu ai nevoie de soluțiile altora. O mică pauză alături de o persoană plină de înțelegere și afecțiune poate fi necesară dar și suficientă pentru reîncărcarea bateriilor.
Într-o zi, Taylor construiește din blocuri ceva cu totul special, de care este tare mândru. Dintr-odată însă, un stol de păsări trece în zbor și dărâmă minunăția. Supărat, Taylor se ghemuiește într-o parte, alături de piesele prăbușite pe podea. Pe rând, diverse animale (un pui de găină, un urs, un elefant, o hienă, un struț, un cagur și un șarpe) observă tristețea lui și încep să tragă de el, îndemnându-l să aplice metodele care le mergeau lor într-o asemenea situație: să vorbească despre ce s-a întâmplat, ori să urle, ori să reconstituie întreaga construcție, să râdă, să se prefacă că nu s-a întâmplat nimic, să arunce totul, să distrugă construcția altora. Taylor nu își dorea să facă nimic din ceea ce sugerau ei, așa că animalele au plecat și l-au lăsat până la urmă singur.
Încetișor și pe nebăgare de seamă, un iepuraș se lipește de el, cu corpul lui călduț, și stă așa, în tăcere, până când Taylor îl roagă să rămână cu el. E gata să vorbească, în sfârșit. Iepurele îl ascultă cum își varsă furia urlând, cum încearcă să-și aducă aminte cum construise, cum îi dăduse prin minte să fugă și să lase tot, să distrugă munca altora, practic tot ceea ce sugeraseră și ceilalți. Taylor nu face însă nimic din toate acestea. Momentele de liniște alături de iepurașul care a știut să îl iubească în tăcere au fost suficiente pentru a-l aduce în punctul în care să poată mărturisi cu voce tare toate gândurile care îi trecuseră prin minte. Acum era gata să reconstruiască totul.
Mi s-a părut foarte bine explicat, pe înțelesul micilor cititori, cum e în regulă ca în momentele de frustrare să ne vină în minte tot felul de gânduri, unele chiar distructive, folosindu-se de diversele animale care îl asaltează pe Taylor. Vin gândurile, le dăm loc să se zbată în mintea noastră, nu le dăm curs, ci așteptăm, ajutați de persoana iubită, să fim gata să le dăm afară și să ne eliberăm de frustrare.
Aruncați o privire, pentru același gen de abordare, și la NU SUNT SUPĂRAT! .
