Girafa care nu voia să poarte ochelari și alte șase povești

Culegerea aceasta de povestioare, cu ilustrații banale și învățăminte nu prea subtil livrate, a fost aleasă din librărie de micul de 2 ani și 10 luni și răscitită până pe la 3 ani și jumătate. „Girafa care nu voia să poarte ochelari” i s-a părut cea mai amuzantă.

Iată despre ce este vorba în povestioare:

1. Când o să cresc mare…, de Gill McLean Cățelușul Fergus vrea să știe cum trebuie să fie când va fi mare. Mama îi răspunde: curat, dar Fergus merge și întreabă și pe alții (frați-surori mai întâi și apoi diverși alți câini vecini sau pe care îi întâlnea în plimbarea lui zilnică). Fiecare îi spune câte ceva, după cum era felul lui: jucăuș, folositor, încântător, rapid, ascultător, prietenos. Bulversat de cât de multe calități ar trebui să întrunească, merge din nou la mama lui, care e de acord că totul e cam mult pentru un cățeluș și că de fapt trebuie doar să fie iubit.

2. Meseria perfectă pentru un elefant, de Jodie Parachini și Caroline Pedler Elefănțica Elsie este îndrumată cu blândețe de mama ei să descopere ce meserie i se potrivește. Ce-ți place să faci? întreabă mama și de aici Elsie pornește să se descopere pe sine: îi place să mănânce, deci oare bucătar? Așa că încearcă să lucreze la Ghereta de gustări a zebrei, toate bune, dar în final nu se poate abține și mănâncă tot ce a gătit, așa că Zebra o dă afară. Hm, de la capăt. Îi place să cânte la propria trompetă. Super, atunci se alătură corului perușilor, dar când trage un cântec la trompă fug toți. Nici artizan nu merge, când se învârte odată în atelierul domnului Flamingo, sparge toate oalele. Până când, într-o zi, Ghereta zebrei ia foc și Elsie aleagă numaidecât la lac, trage apă pe trompă și stinge focul. Toate animalele îi sunt recunoscătoare. Ce meserie oare i se potrivește?

3. Girafa care nu voia să poarte ochelari, de A.H. Benjamin și Gill McLean Girafa nu vede bine, dar nu vrea să poarte ochelari, pentru că i se pare că arată stupid (la vârsta aceea am explicat că nu se simțea bine, nu-i plăcea cum arată). Dar s-a dat cu capul de o creangă. În loc să înțeleagă că ochelarii sunt totuși necesari, își pune o cască pe cap, în caz că se mai lovește iar. Desigur, soluția asta a mers pentru lucrurile la înălțime, dar nu când s-a lovit de un rinocer - nici acum nu a vrut să poarte ochelari, ci și-a legat un clopoțel de coadă, să fie auzită când vine. Evident că celelalte animale nu aveau o părere bună despre soluțiile ei. Apoi s-a lovit la picior de o piatră, așa că și- pus ghete; n-a văzut bine și s-a așezat pe o tufă de ciulini, așa că și-a legat o pernă la fund; a căzut în râu, așa că de atunci a purtat mereu un colac, a căzut într-o groapă și ca urmare a cărat în jurul gâtului o scară, să o aibă la îndemână (foto mai jos cu girafa în toată splendoarea). În afară de ridicolul situațiilor, textul e simpatic pentru că la fiecare nouă experiență, autorul recapitulează ce poartă girafa. Asta antrenează memoria, mi-aduc aminte că micul meu încerca să repete tot și să spună ce urmează. În fine, animalelor li se face milă de biata girafă și în timp ce dormea, îi pun o pereche de ochelari. A doua zi, când se uită în lac, girafa se vede pentru prima oară și în sfârșit realizează ridicolul situației și păstrează ochelarii.

4. Veverițuc are o zi încărcată, de Lucy Barnard După asta nu ne-am omorât. Veverița e ocupată să strângă ghinde pentru toamnă, refuză cu bruschețe chemarea la joacă a prietenilor, nici măcar nu stă o clipă de vorbă cu ei, dar când umple căruciorul și acesta se rupe, e ajutat de prietenii pe care îi repezise mai înainte. Educativ, dar prea puțin fun. Un plus e că prietenii îl ajută să strângă ghindele împrăștiate, fiecare un număr de ghinde, de la 1 la 5, deci se poate exersa număratul un pic.

5. Steluța de la grădina zoologică, de Virginie Zurcher și Daniel Howarth O stea cade din cer și nimerește la grădina zoologică. Toate animalele se străduiesc să o ajute, fiecare lăudându-se cu abilitățile sale. Leul, maimuța și girafa încearcă pe rând să o cocoațe pe cer, fără să reușească și de fiecare dată ignorând oferta furnicuței de a-i ajuta, pe motiv că ea e mult prea mică. În final, out of options, o lasă să încerce - furnica își aduce tot neamul și fac o coloană care ajunge până la cer, punând steaua la locul ei (foto). „Orice e posibil dacă lucrezi în echipă” ne dă steluța morala, în caz că am ratat-o sau pentru copilul care citește singur.

6. Într-un minut, mami!, de A.H.Benjamin și Nick East Puiul de dinozaur Rory îi necăjea pe toți din familie cu întârziatul. Zicea că vine „într-un minut”, dar hainele se udau de la ploaie până să le strângă el, chioșcul s-a închis și tata a rămas fără ziar până s-a urnit el într-acolo, cada s-a revărsat până când s-a dus el să închidă apa, și-a făcut prietenul să întârzie la școală. Până într-o zi, când familia îngrijorată decide să-l facă să vadă cum se simt toți din cauza acestui comportament. De câte ori cerea ceva, mama, tata și surioara îi răspund „într-un minut”, așa cum făcea și el, dar nu se mișcau de pe loc. În final, ajungând la concluzia că toată lumea îl face să aștepte, ceea ce nu e deloc plăcut, mama îi cumpără un ceas, ocazie cu care vede el că un minut nu e de fapt prea lung.

7. Șarpele care a spus „Șșșșt!”, de Jodie Parachini și Gill McLean Și aceasta e amuzantă, ne-am tot jucat șșș-ind precum eroul principal. Seth șerpișorul se naște într-o junglă plină de zgomote, când scoate capul din bârlogul lui din pământ, e asaltat de atâta gălăgie. Așa că primul lui sunet, așteptat cu nerăbdare de toți, este șșșșșșt. Ceilalți au crezut că are un defect de vorbire, doar șerpii fac ssssss, și au râs de el, numai mama l-a susținut cu iubirea ei. Animalele au pornit apoi o gâlceavă în legătură cu cadoul pe care să-l facă nou-născutului. Tot mai trist, Seth strigă din nou Șșșșșșt! și în sfârșit hârciogul se prinde că de fapt voise liniște încă de la început.