Fiecare dintre cărțile lui Eric Carle are câte ceva special și contribuie la dezvoltarea copilului pe mai multe planuri, dar unele sunt cu totul speciale. Aceasta este una dintre ele: lecție livrată natural, fără predici, despre comportament social și împărțirea lucrurilor, în paralel cu învățarea unor animale, a succesiunii orelor pe ceas și a funcției gărgărițelor în natură. Conceptul haios, cu pagini tăiate de la foarte scurt, aproape de cotor, din ce în ce mai lung contribuie la formarea unei senzații despre trecerea timpului. Pe lista noastră de must read and have.
Două gărgărițe se întâlnesc pe o frunză plină de afide. Una e prietenoasă și se arată dornică să împartă afidele (ocazie cu care aflăm cum arată și ce fac aceste insecte în grădină). Cealaltă e morocănoasă, nu vrea să împartă, vrea totul și are un comportament agresiv, o amenință pe cea prietenoasă că o va bate. Urmează un exemplu briliant despre cum se poate ține piept unui bully: cu zâmbetul pe buze, gărgărița prietenoasă răspunde privind drept în ochii celei agresive „dacă așa vrei tu”. Atitudinea calmă și fermă e suficientă pentru a clătina siguranța de sine a celei agresive, care abandonează terenul și zboară în altă parte.
De aici mai departe începe succesiunea de pagini decupate de la cea mai scurtă, aproape de copertă, reprezentând fiecare oră a zilei, de la 6 dimineața la 5 după-amiaza, care este arătată pe un mic cadran de ceas în colțul din dreapta sus. De fiecare dată gărgărița morocănoasă se întâlnește cu câte un animal: viespe, rădașcă, călugăriță, vrabie, rac, sconcs, șarpe, hienă, gorilă, rinocer, elefant, balenă. Pe fiecare îl provoacă la bătaie, ei răspund „dacă așa vrei tu”, se pregătesc de luptă, moment în care gărgărița declară că refuză de fapt să se bată pentru că animalul respectiv nu e suficient de mare pentru ea. Ultimul animal, balena, e atât de lung încât de întinde pe trei pagini, ocazie cu care vedem cum arată și sfertul de ora, jumătatea de oră, trei sferturi de oră.
La ora șase, gărgărița ajunge înapoi pe uscat, pe frunza de unde a plecat. Gărgărița prietenoasă o întâmpină la fel de deschis, îi mai păstrase câteva afide. Udă, obosită și înfometată, gărgărița morocănoasă mulțumește și se comportă în sfârșit cum ar fi trebuit de la început. Final touch simpatic: după ce nu mai rămâne nicio afidă, frunza mulțumește și ea celor două gărgărițe.
La citiri ulterioare am observat că atunci când e deschisă la prima întâlnire, paginile sunt tăiate și ilustrate așa încât avem imaginea soarelui care „se urcă” pe cer și apoi coboară după prânz (a se vedea foto). Totul e gândit pentru maximizarea experienței!
