Ilustrații superbe, pline de forță prin simplitatea lor: un singur animal sau o mamă și copilul ei pe o pagină de format mare, desenați în acuarele care par că dau textură blănii ursului polar sau penelor corbului. Sunt imagini lipsite de alte detalii, neaglomerate, care dau timp cititorului să absoarbă frumusețea lor și să asculte povestea, care e la fel de deosebită ca și imaginile și care e potrivită pentru cititori ceva mai măricei, aș zice spre 6 ani. Pe scurt, într-o lume în care natura și oamenii sunt înrudiți în spirit, un copil-urs este puntea dintre ambele lumi.
În lunile înghețate de iarnă, o ursoaică naște doi pui, dar unul îi este răpit de un corb. Între timp, un vânător se grăbea spre casă în sania trasă de câini, cu provizii pentru iarnă, când aude deasupra strigătul unui corb și culege din zăpadă mogâldeața de blană scăpată dn cioc. Ajuns acasă, descoperă că era un copil. Vânătorul și nevasta lui, care tânjeau de șapte ani după un copil, îl cresc cu iubire infinită și îl învață tot ce știu.
Când copilul împlinește șapte ani, corbul îl atrage departe de casă cu niște pietre de chihlimbar și copilul se pierde. Dar tocmai când puterile îl părăsesc și cade în zăpadă, e înconjurat de urși polari. Unul dintre urși aude în inimă cuvântul „frate” și atunci amândoi își aduc aminte cum mama ursoaică îi născuse pe amândoi. Împreună, ajung la ea, care suferise și nu-l uitase tot acest timp, îl recunoaște și îl primește în brațele ei.
Tatăl copilului îl căutase între timp și când găsește pietrele de chihlimbar scăpate în zăpadă, cu urme de urși lângă ele, crede că urșii îl mâncaseră și pornește în căutarea lor, hotărât să-i omoare. Dar în momentul în care îi găsește și sulița lui se îndreaptă către ursoaică, copilul se interpune și numai țipătul corbului îl salvează. Cu cine va rămâne el? Cu urșii sau cu oamenii? Copilul decide să trăiască iarna cu urșii și vara cu oamenii. De atunci, copilul se schimbă în urs iarna și redevine copil vara, împărtășind unora înțelepciunea dobândită de la ceilalți.
