Cartea tocmai a fost tradusă sub titlul „Surpriză de Crcăiun pentru Findus” la Editura Pandora la sfârșitul anului 2020. Noi am citit-o cu câteva luni înainte să apară traducerea, în engleză, micul avea 4 ani și 7 luni. E o singură poveste, 136 de pagini de deliciu într-o singură carte pentru fanii PETTSON ȘI FINDUS , împărțită în 17 capitole, fiecare capitol de 8-10 pagini, inclusiv ilustrațiile. Sunt foarte potrivite pentru copiii peste 4 ani, pentru tranziția către mai puține ilustrații și mai mult text.
Capitolele sunt mult mai scurte decât poveștile individuale cu Findus și Pettson, așa că merg mai bine la copiii care încă nu au răbdare pentru textele lungi. Pe fond, e mai profundă și mai interesantă decât celelalte, iar povestea e superbă. Povestea nu are legătură cu Petrecerea de Crăciun, una din poveștile din serie. Ne învață despre Jultomten, ființa magică mai mică decât Moș Crăciun, care aduce copiilor din Suedia cadourile la ușă după masa de Crăciun, dar și despre sărbătoarea Sfintei Lucia de pe 13 decembrie.
Ferma binecunoscută în care cei doi trăiesc atâtea aventuri simple și minunate e cufundată în zăpadă. Findus, motan special așa cum îl știm, a auzit de Yule Tomte și vrea și el neapărat cadouri. Ca părinte m-am regăsit în postura celui care cunoaște secretul și care poartă o conversație cu mititelul despre magia cadourilor de Crăciun. În funcție de vârsta mititelului și de spiritul lui de observație, o asemenea conversație poate pune inventivitatea unui părinte la încercare. Cine îl cunoaște pe Findus știe că el e tocmai un asemenea mititel, care vrea neapărat ca toate să se petreacă așa cum trebuie, adică Tomte să vină în persoană cu sacul la ușă. Ce-i asta, în stil britanic, pe horn, noaptea, pe nevăzute??!? Provocare pentru Pettson! Cum să facă să apară un Tomte suficient de convingător, care să facă tot ce trebuie făcut și să ureze și ”Crăciun fericit”?
Inspirat de un joc de-al lor de-a v-ați ascunselea, Pettson se apucă de inventat o mașinărie care să sară dintr-o cutie și să dispară la loc mai înainte ca Findus să poată ajunge la ea și să vadă că nu e Tomte real. Foarte amuzant cum o face chiar sub nasul lui Findus.
Cartea aceasta merge însă mai profund decât celelalte, interacțiunea dintre ei e de o autenticitate extraordinară, iar Pettson are dilema morală de a trebui să îl mintă pe Findus câtă vreme construiește mașinăria care să-l mimeze pe Tomte. Tema singurătății lui Pettson e din nou prezentă, precum și una mai importantă: Pettson devine atras de inventarea unei mașinării atât de complexe, așa încât ajunge de fapt să îl neglijeze pe Findus. Părintele animat de bune intenții care se trezește atras în tot felul de activități pentru binele copilului, dar care rezultă de fapt în tot mai puțin timp petrecut cu copilul oferă un tablou prea cunoscut și pe care ne străduim să-l evităm noi toți. Scena în care motanul se supără, Pettson realizează ce se întâmplă și își face mustrări de conștiință și apoi amândoi discută și se împacă e foarte bine scrisă. O lecție complexă despre ceartă și împăcare în familie, minunat redată, nedidactic.
Sigur că această carte, prin subiectul ei, poate atinge o coardă prea sensibilă, cum se zice pe alte meleaguri ”strikes too close to home”. Mă aștept la mititel să facă legătura cu noi și să întrebe dacă și noi ne dăm peste cap precum Pettson să aducem cadouri în locul lui Moș Crăciun. Soluția e ușoară - sunt câteva elemente magice pe parcurs, lucruri care se întâmplă inexplicabil și două personaje absolut delicioase și misterioase, fără de care Pettson nu ar fi reușit să facă mașinăria să meargă și care îi și salvează într-o situație serioasă, suficient încât să adoarmă bănuieli istețe. Iar în final, și Pettson are parte de magie, după ce atâta plănuise să o făurească el însuși: Yule Tomte însuși îi vizitează în seara de Crăciun și le aduce cadouri. O carte de posedat, de citit și recitit, cu mic, cu mare.
