Descoperită de noi prea târziu, cartea aceasta este expresia bucuriei simple copilărești de a te juca în ploaie. La 3 ani sigur e o plăcere și micii cititori vor crește văzând în ploaie un prieten și tovarăș de joacă.
Noi, adulții, am cam uitat că picăturile de ploaie sunt jucăușe, că ne putem lăsa alergați de ea și o putem alerga și noi, că putem să ne amuzăm uitându-ne cum îi aleargă pe alții, cum încearcă un cățel să o muște, cum se spală vrăbiuțele în bălți și cum se simte când tropăi într-o baltă din toată inima, fără grijă pentru haine sau că răcești.
Oricum, fetița din carte are grijă să-și ia pelerina de ploaie și cizmele și trăiește din toată inima bucuria întâlnirii cu ploaia și cu curcubeul de după, așa că și părinții care nu mai văd în ploaie decât un fenomen meteorologic depresiv, care îngreunează traficul și treburile zilnice, sunt invitați să îi mai dea o șansă și să o vadă măcar pentru câteva clipe prin ochii copilului.
