În traducere liberă „Fugă din Pompei”, aceasta este cartea pe care o recomand pentru un first taste a poveștii despre orașul îngropat de cenușă după erupția vulcanului Vezuviu din anul 79 dC. E perfectă pentru pregătirea primei vizite la Pompei. Copiii află despre ce s-a întâmplat alături de Tranio, băiatul unui actor, și Livia, fata unui brutar, care au reușit să scape pe mare. Arta e minunată, în culori ale mării, focului și pământului.
Suntem mai întâi martorii frumuseții orașului de la poalele muntelui, vedem forfota din timpul zilei, oamenii mergând la treburile lor. Informațiile despre viața în acest oraș roman antic sunt strecurate printre rânduri, nedidactic. Lui Tranio, fiu de actor, îi plăcea mult să petreacă timp în port, uitându-se cum se încarcă și descarcă amforele cu vin, ulei și mirodenii. Uneori trecea prin forum și căsca gura la politicieni sau asculta cântecele despre marele cutremur care avusese loc în urmă cu câțiva ani. Altădată o căuta pe Livia, fiica brutarului, cu care îi plăcea să se joace și să alerge câinii pe străzi.
Într-o zi fierbinte de august, când Tranio se cam plictisise să îl urmărească pe tatăl său din culise, clădirea început să tremure din toate încheieturile. În curând începe panica. Fiecare alerga de colo-colo strigând, încercând să își adune lucrurile de preț. Tranio fuge cât de repede poate la casa Liviei, care își aștepta tatăl, și tocmai atunci cerul se întunecă și un nor gros apare deasupra orașului. Copiii fug speriați în port și se ascund pe o corabie grecească. Obosiți, adorm în curând și când se trezesc, își dau seama că se află deja în larg. Privesc înapoi spre orașul lor, înecat în nori de cenușă și pietre și tocmai atunci vulcanul erupe cu o forță extraordinară. Descrierea erupției e foarte sugestivă, mai ales citită pe tonul potrivit.
Tranio și Livia sunt salvați de căpitanul corabiei grecești, care îi crește ca pe copiii lui. Anii trec. La început pantele muntelui sunt negre și arse, dar încet-încet încep să se înverzească iar. Oamenii uită de orașul îngropat. Mai puțin un bărbat și o femeie în vârstă, care vin să își ia la revedere de la cei pe care îi știu îngropați pentru totdeauna sub pantele fertile ale muntelui, pe locul unde se jucaseră odată. Aceasta ultimă imagine este impresionantă, îi înfățișează pe cei doi lângă un portocal, aruncând flori pe câmp, cu fețele pline de tristețe. Noi vedem și ce se află dedesubt, sub câteva straturi de pământ, cenușă și pietre, ruinele caselor care erau atât de pline de viață la începutul cărții, și oameni încremeniți în timp.
La sfârșit avem o hartă simplă a golfului Napoli, cu muntele și orașul Pompei pe malul râului Sarno, și în casetă o hartă mai mică în care vedem unde în Italia se află această zonă. Alături, autoarea a inclus și o scurtă parte informativă despre erupție, excavarea orașului și vulcan.
