Primul volum dintr-o serie de trei cărți despre aventurile unui băiețel și ale dragonului său, într-un stil foarte atrăgător, autentic și amuzant, care se coboară la mintea copiilor. Ilustrațiile din această ediție sunt vibrante și foarte potrivite pentru spiritul aventuros al cărții.
Trilogia DRAGONUL TATĂLUI MEU cuprinde trei povești, publicate între 1948 și 1951 de Ruth și ilustrate de mama ei vitregă. Ediția aniversară de 50 de ani a fost tradusă la editura Arthur sub titlul DRAGONUL TATĂLUI MEU - CELE TREI POVEȘTI CU ELMER ȘI DRAGONUL. Ea cuprinde ilustrațiile originale.
Tot Arthur a tradus și îngrijit și o ediție mai nouă (2020) numai a primei povești (cea premiată Newbery 1949), cu ilustrațiile noi ale Helenei Pérez García. Pe aceasta o avem noi.
Punctul de plecare e suprinzător: autoarea nu povestește aventurile ei, ci ale tatălui ei, Elmer, care se împrietenește cu o pisică vorbitoare și căreia îi împărtășeșete cea mai mare dorință a lui, să zboare. Pisica are o sugestie mai bună decât avionul, dar pentru aceasta trebuie să îi povestească mai întîi despre călătoria ei în Insula Sălbatică, o junglă populată exclusiv de animale sălbatice. Aceste animale capturaseră un pui de dragon căzut pe malul unui râu, îl legaseră de gât cu o sfoară groasă și îl puseseră să transporte pasageri peste râu, îl băteau și îl tratau foarte rău. Dragonul era doar cât un urs brun, cu coadă lungă și dungi galbene și albastre. Pisica era tare necăjită de situația dragonului, dar nu putuse să-l ajute atunci. Era sigură însă că, dacă Elmer reușea cumva să-l elibereze, i-ar fi atât de recunoscător încât l-ar duce în zbor oriunde. Elmer hotărăște să încerce și, împreună cu pisica, gândește în amănunt un plan de salvare. Înarmat cu provizii (ca adult, e greu să rămâi serios la enumerarea conținutului rucsacului - dar fiecare obiect se va dovedi ulterior foarte util), Elmer fuge de acasă, se ascunde într-un sac de grâu și ia corabia spre Insula cu pricina. Odată ajuns pe Insula Sălbatică, Elmer reușește mai ales datorită norocului, dar și ingeniozității în a folosi obiectele din rucsac, să treacă de două broaște țestoase, doi mistreți, șapte tigri înfometați (dar cărora le plăcea guma de mestecat), un rinocer, un leu și o gorilă. Dialogurile sunt fantastice, bogate, spumoase, fiecare se ia foarte în serios! O să vă amuzați și voi alături de copii. Într-un final, Elmer ajunge la râul unde era înlănțuit dragonul și reușește să îl traverseze pe spinările unor crocodili pe care îi momește cu acadele. Taie sfoara groasă care îl priponea și împreună zboară înspre casă.
Recomand seria pentru 4 ani târzii - 5 ani și jumătate, după aceea (desigur și în funcție de alte acumulări) poate fi percepută ca simpluță.
