În traducere liberă „Moartea calului de fier”, aceasta este povestea atacului asupra unui tren cu aburi de către un trib de amerindieni, care a avut loc la data de 7 august 1867. Povestea curge frumos, iar ilustrațiile cu totul deosebite aparțin câștigătorului Medaliei Caldecott Paul Goble, care a scris mai multe povești despre cultura amerindiană.
Am citit-o prima oară pe la 5 ani și 2 luni, când am vrut să îi ofer iubitorului de trenuri și altă perspectivă. Aici locomotiva e intrusul, e bestia de fier care distruge ținuturile băștinașilor din America de Nord.
În primele pagini, autorul ne dă câteva date istorice cu care plasează povestea în context. Războiul civil din America se terminase, soldații erau îndreptați acum către împingerea triburilor amerindiene în rezervații și se începuse construirea marilor căi ferate est-vest. Într-o noapte de vară din 1867, un trib Cheyenne a deraiat un tren care mergea dinspre Omaha înspre Fort McPherson, Nebraska.
Povestea e spusă din perspectiva celor invadați. Într-o zi, oamenii albi au apărut dinspre est și au început să îi atace, să le ardă satele și să îi gonească de pe pământurile pe care trăiseră dintotdeauna. Iar când a apărut și bestia de fier, ca un șarpe enorm scuipând fum negru, o ceată de tineri au decis să atace Calul de Fier și să-și elibereze pământul. Călare pe cai, cu arcurile în spinare, au încercat să țină pasul, dar Calul de Fier era mai rapid, au tras cu săgețile în el, el mergea mai departe, atunci au prins locomotiva cu lasourile, caii s-au speriat, au tras în direcția opusă și așa au făcut trenul să deraieze. După ce au luat ce le-a plăcut din vagoane, cât au putut căra pe cai, au dat foc la ceea ce a rămas și au plecat spre satul lor.
Sfârșitul mi s-a părut un pic brusc, dar e doar o mică observație, ne-a plăcut mult amândorura cartea aceasta, ne-a ajutat să căpătăm perspectivă și să schimbăm ritmul și stilul față de cărțile tehnice. Ilustrațiile măiastre, cu motive amerindiene, au fost ceva nou, ce nu mai văzuserăm până atunci.
