În această faimoasă, mult-tipărită și ecranizată poveste, nimeni nu poate opri Crăciunul! Spiritul lui e în sufletele oamenilor care îl sărbătoresc, și nu în cadouri. Sigur că poți bate un asemenea à-propos unui copil, dar eu una nu prea cred că predica are vreun rezultat, ci atmosfera pe care o creăm în jurul lui de Sărbători. Cred că în multe cazuri cadourile, anticiparea lor, copleșesc un copil, mai ales pe un copil care nu primește cadouri în mod regulat. Abia la o vârstă mai mare vor realiza că senzația de bine sau rău legată de Crăciun vine de la atmosfera creată în familie și prea puțin de la cadouri.
Grinch, care trăiește singur într-o peșteră peste deal de satul Cinești, anticipează cu groază hărmălaia tipică de Crăciun, pe care îl detesta. Așa că, după 53 de ani în care îndurase ghirlandele, mâncarea, cântatul, dansul și clopotele, decide să îl „oprească”. Își deghizează așadar cățelul în ren, se costumează adecvat și pornește cu sania spre Cinești, în noaptea de dinainte de Crăciun. În timp ce toată lumea doarme, Grinch procedează sistematic la înlăturarea tuturor ornamentelor, brazilor, cadourilor etc, le încarcă în sanie și le aruncă din vârful unei stânci înalte. Mulțumit de soluția găsită, în care avea totală încredere, așteaptă liniștea dimineții… când… surpriză!!! Satul sărbătorește Crăciunul fără cadouri și ornamente. Oamenii vor să fie împreună și cântă mai frumos ca oricând. Atunci i se aprinde becul lui Grinch și noi primim morala: Crăciunul „nu vine din prăvălie”. Grinch înapoiază toate cadourile și îmbrățișează din toată inima Crăciunul. Se pare că Theodor Seuss s-a inspirat din propriile sentimente față de Crăciun când a scris cartea, la vârsta de 54 de ani.
Ilustrațiile alb-negru cu elemente roșii care accentuează sărbătoarea păstrează atenția asupra esenței lucrurilor și sunt pline de dinamism.
