Excelentă pentru a ajuta copilul să înțeleagă într-o manieră amuzantă tot procesul mersului la stomatolog. Cu totul deosebită față de formulele clasice ale cărților pe acest subiect pentru că invită copilul să se gândească și la sentimentele și gândurile doctorului.
Ilustrațiile sunt neobișnuite pentru cultura noastră, a multora dintre părinții români, am văzut un comentariu la un moment dat că ilustrațiile sperie, sunt sinistre. Poate este așa pentru noi, adulții, cu mintea deja formată de diverse experiențe, dar copiii le pot găsi caraghioase.
Ilustrațiile sunt simple, dar expresive, iar ideea e super - cele două personaje, pacientul crocodil și omul dentist au fix aceleași replici. Crocodilul nu are încotro și trebuie să meargă la dentist, are o carie. „N-aș prea vrea, dar n-am încotro, trebuie să mă duc”. Sigur că nimeni n-are chef să meargă la dentist, dar trebuie uneori. Exact la fel gândește și doctorul, dar din altă perspectivă, îl vedem meșterind la un aparat, i-ar plăcea să se bucure de hobby-ul lui, dar are un pacient și trebuie să lucreze.
Cartea continuă tot așa, fiecare replică este în oglindă și determină copilul să își dea seama cum comportamentele sunt animate de aceleași sentimente și la ceilalți cu care interacționează. Fiecare are motivele lui, diferite de ale noastre, dar sentimentele sunt aceleași. Al meu fiu (pe atunci 3 ani și 8 luni) avea un zâmbet larg pe față, apoi a început să râdă, era ceva nou să fie exact aceleași replici, dar înțelegea cumva de ce. Am comentat îndelung despre ce gândește fiecare și cum, din motive diferite, trăim toți aceleași emoții. Crocodilului îi e teamă de freza dentistului, dentistului îi e teamă să-și bage mâna în gura crocodilului (cauza emoției), amândoi își recunosc frica (emoția) (foto), amândoi se hotărăsc însă să fie curajoși (hotărârea de a gestiona emoția)(foto), încercarea amândurora soldată cu durere la crocodil pentru că dentistul curăță caria, la dentist pentru că fără să vrea crocodilul l-a mușcat de mână. Apoi întrebarea care vine mereu, rănită, cu o lacrimă pe față, „de ce ai făcut asta?” când cineva te surprinde cu un comportament. Răspunsul e evident pentru fiecare, așa că încearcă să se liniștească, trebuie să meargă mai departe (uneori n-avem încotro), până la urmă termină. Amândoi respiră ușurați, își mulțumesc reciproc și în secret își doresc să nu-l mai vadă pe celălalt prea curând (râsete în hohote ale băiețelului meu, mereu la faza asta). Și un final simpatic, fidel oglinzii de până acum: crocodilul își spune că va trebui să nu mai uite să se spele pe dinți, iar dentistul îi amintește același lucru (foto).
