În călătoria vieții e mai important cine te însoțește. Nu neapărat rezultatul, ci întrebările pe care ți le pui, călătoria și oamenii de lângă tine. Nouă ne place mult această carte. După ce s-a așternut praful de pe urma primelor citiri, pe la 3 ani și jumătate, feciorașul o ia din bibliotecă singur, din când în când. Ilustrațiile sunt de pe alt tărâm, Frații Fan sunt printre ilustratorii noștri favoriți.
Delicatețea imaginilor ne induce o liniște incredibilă. Imaginile nu sunt aglomerate, iar fiecare personaj e detaliat în așa fel încât îți vine să mângâi cartea (calitatea paginii folosită de Humanitas contribuie la experiența senzorială). Ce pagină simplă, de pildă, cea cu vulpoiul Marco în prim plan, spre sfârșitul cărții, mare cât două pagini deschise, ai zice că nu ai la ce sta prea mult să te uiți, și totuși simți nevoia să plimbi ochii încet pe fiecare păr de blană, să trasezi nervurile scoarței copacilor… e incredibil! Îți vine să te uiți pe îndelete și la cele mai simple imagini. Și cel mic simte asta, deși nu o poate pune în cuvinte, dar îi văd corpul relaxându-se, citim cartea asta altfel decât pe altele. Apoi, corabia cu coarne de cerb arată foarte cool, iar expresia piraților cu care se luptă la un moment dat e de-a dreptul criminală, micul meu cercetează îndelung fețele lor.
Povestea nu mi se pare atât de izbitoare ca ilustrațiile, mai ales finalul e un pic cam teoretic, livrat gen predică și cam lung. Indicația de vârstă e de 4-8 ani - într-adevăr, deocamdată ne bucurăm de ilustrații și de partea de aventură. E genul de carte atât de spectaculoasâ încât trebuie arătată și la 3 și la 33 de ani. Partea de predică va fi poate binevenită mai târziu.
Vulpoiul Marco nu își găsește locul printre ai lui, care se mulțumesc cu traiul zilnic, ci își pune întrebări existențiale și despre lume. Într-o zi, decide să plece cu o corabie care apare pe țărmul lui, și împreună cu căprioara Sylvia și cerbii, precum și cu porumbelul șchiop Victor și tovarășii lui, pornesc către Insula Copacilor Dulci. Marco spera să găsească acolo vulpi care să fie și ele preocupate de întrebările de care era el preocupat. Interesant: tot vulpi caută, nu pur și simplu pe cineva care să-i răspundă la întrebări, și nu-i dă prin minte să își întrebe tovarășii de drum. Ceilalți merg în căutarea unei cine delicioase (fiecare cu motivațiile lui). Echipajul trece prin clipe grele, toți se plâng, regretă plecarea în aventură, mai puțin Marco, singurul care îi îndeamnă să se descurce cum pot. Odată ajunși, toți sunt bucuroși, mai puțin Marco, el nu a găsit nicio vulpe. În fine, Sylvia și Victor (numai ei, nu toți cerbii și porumbeii), vor să știe ce întrebări are. Multe și diverse. Întrebarea care invită predica este cea legată de calea cea mai bună de a-ți face prieteni. Să împarți mâncarea cu alții, crede Sylvia. Să treci prin peripeții cu alții, spune Victor. Să îi poți întreba tot ce-ți trece prin cap, este lecția prețioasă pe care vrea să o transmită autoarea, prin vocea lui Marco. Toți trei simt că deveniseră prieteni, așa că începe valul de întrebări și dispar la orizont, continuându-și călătoria prieteniei și descoperirilor.
E o carte care merită avută acasă, lăsați ochii și degetele să o mângâie de multe ori. Frații Fan au debutat în 2016 cu GRĂDINARUL NOPȚII , iar acum, după ÎNTRE CER ȘI MARE și CORABIA CU COARNE, sunt așteptați în toamna lui 2020 cu PROIECTUL BARNABUS . De-abia așteptăm!
