Cărticică simpatică, ilustrații frumoase. Poate fi de ajutor să priceapă tinerelul că mami are nevoie și ea de timpul ei. La noi nu a avut rezultate, dar probabil a contribuit în marea schemă a lucrurilor.
Cinci minute de răgaz e o istorioară în care biata mămică elefant, istovită și hăituită de cei 3 copilași, încearcă să se refugieze în baie cu o cană de ceai și o prăjitură, ca să prindă și ea măcar 5 minute de liniște. Copiii se țin după ea, iar ea este un monument de răbdare și înțelegere și arată nemulțumirea cu blândețe. Mărturisesc că, în timp ce o citeam prima oară tânărului meu și nu știam cum se termină, speram în sinea mea să se termine cu bine, copiii să înțeleagă până la urmă și să aibă și biata femeie ceea ce eu nu puteam avea atunci. Nope. No happy end for us. Deși, depinde cum privești lucrurile. Doamna elefant a prins 4 minute și 43 de secunde, e ceva, totuși :).
Ilustrații fine, fețe (deși de animale) expresive, se poate discuta pe marginea lor, text puțin, limbaj accesibil, se poate bate apropoul începând cu 3 ani. Apropoul către micuțul meu nu a funcționat când i-am citit-o prima oară, pe la 3 ani și jumătate, în sensul că a înțeles perfect la ce voiam să ajung, dar, ca și puii de elefant, nu era de acord. În aceeași seară, îl aud: „acum să ieși, că am nevoie de câteva minute de răgaz”. Am izbucnit în râs și am ieșit din camera lui, am închis ușa și am așteptat să aibă iar nevoie de mine.
