Una dintre cele mai duioase și deștepte cărți care capturează dinamica de familie, locul pentru individualitatea fiecăruia și în același timp iubirea care îi leagă și care permite fiecăruia să fie el însuși.
Domnul și doamna Peters trăiau fericiți cu băiețelul lor perfect în toate cele, mai puțin un aspect: îi plăcea laptele numai la o anumită temperatură, nici rece, nici cald. Cu multă răbdare și iubire, mama nu se supără, ci, când vedea cana pe podea, îi făcea o nouă porție. Și tot așa, fiecare copil care se adaugă familiei are câte o convingere culinară pe care mama i-o îndeplinește fără discuție. Lucy vrea numai limonadă roz făcută-n casă, Jack numai sos de mere, Mac nu suporta cocoloașe în griș, Mary Lou mânca doar pâine proaspătă, iar gemenele Flo și Fran voiau una ou fiert, una ou prăjit.
La început plină de răbdare și amuzată, mama ajunge o epavă încercând să țină pasul cu particularitățile lor, dar continuă, zi după zi. Cu tristețe, nu mai are putere nici să marcheze ziua ei de naștere și crede că toată lumea a uitat, însă are parte de o surpriză. În secret, copiii se trezesc în zori de zi și plănuiesc să îi servească micul dejun în pat, compus din felurile preferate ale fiecăruia. Din păcate, nu reușesc să se înțeleagă între ei și, întristați, aruncă până la urmă toate ingredientele într-un vas mare, îl pun la cuptor și merg la culcare. Bucuria mamei când se trezește și găsește în cuptor un chec mare și pufos e atât de mare încât dansează. De atunci, familia Peters gătește împreună felul de mâncare care îi unește și îi face să se simtă iubiți în familie, așa cum sunt.
Mesajul nu e pentru 3 ani, dar atmosfera plină de iubire creată de mamă e ceva ce copiii pot înțelege și pe care o pot recunoaște în propria viață. Dincolo de asta, rimele sunt foarte amuzante. Filip îi ținea minte pe toți (și eu, după atâtea repetiții), care cum îi chema și ce le plăcea să mănânce. A cerut-o de multe ori între 3 ani și ceva și 4 ani și jumătate.
