Recomand de la 4 ani târzii această carte care ilustrează în cuvinte și imagini sugestive trăirile interioare atunci când ne vine o idee. Poate ne surprinde, poate ne sperie la început, dar până la urmă…
Un băiețel are într-o zi o idee, pe care o vizualizează ca pe un oușor galben cu piciorușe și coroniță (noi o putem vizualiza altfel, dacă vrem, noi am privit oușorul ca pe o sugestie). E singurul obiect colorat în imaginea sepia desenată în creion. La început, băiețelul e nedumerit, nu știe ce poate face cu o idee, nu o apreciază, se îndepărtează de ea (fizic în imagine). Numai că ideile se țin după noi, nu-i așa? În faza următoare, băiețelul se teme de părerea altora (de câte ori nu ne e teamă să spunem tare ce gândim de teama a ce vor zice ceilalți?), așa că o ascunde, nu o împărtășește, în exterior se poartă ca înainte, deși ideea e cu el acum și în interiorul lui simțea că ideea avea „ceva fermecat”, se simțea bine cu ea. De acum oușorul tot crește, băiețelul îl hrănește, îi dă tot mai multă atenție, deja simte că s-au împrietenit (ilustrația e complet colorată). Până într-atât încât simte că a sosit momentul să o arate și altora, deși se teme în continuare că unii vor râde de ea și o vor considera proastă, ceea ce se și întâmplă. Reacția celorlalți îl face să se îndepărteze iar de idee, îi vine să renunțe. Și totuși, când se gândește mai bine, își dă seama că părerea lor nu contează, pentru că ideea e a lui și el o cunoaște cel mai bine. Așa că povestea de iubire cu ideea continuă, crește, se adâncește. Îmi place că autorul nu se grăbește, exprimă pe îndelete fenomenul formării și definitivării unei idei, validează bucuria, suresctarea, îndoielile și temerile. Și mai mult îmi place că la stadiul final, băiețelul simte cum ideea aceasta dă naștere unor gânduri și mai îndrăznețe și unui sentiment de încredere că poate face orice. Ideea își întinde aripile până în înaltul cerului și cuprinde lumea.
La fel de expresivă este și CE POȚI FACE CU O PROBLEMĂ? , a acelorași autori.
