Cartea care zboară

Cărțile sunt acele obiecte magice care ne iau în nenumărate aventuri. Văd mesajul clar, dar cartea mă derutează pe alocuri. Cât despre ilustrații, sunt frumoase, numai că noi o preferăm pe Rébecca Dautremer din FABULOASELE ORE ALE LUI JACOMINUS GAISNBOROUGH.

Cartea din povestea noastră cade din nefericire într-o băltoacă și pornește într-o aventură inițial nedorită. Mai întâi o prinde o coțofană și o duce la cuibul ei, unde e ciocănită de puisorii nedumeriți. Vântul deschide cartea, paginile încep să fluture si puișorii privesc nedumeriți imaginile. Era povestea lui Icar, cel care își dorea să zboare (ocazie cu care o aflăm și noi). Puișorii sunt încurajați de poveste, bănuiesc că se gândesc că ei chiar aveau pene, altfel povestea lui Icar nu e prea încurajatoare. Cu sprijinul cărții (care vorbește), îndrăznesc să își ia zborul din cuib. Iată un prim rol al cărții - prin poveștile altora, căpătăm încredere să încercăm și noi să ne luăm zborul.

Cartea zboară și ea peste marginea cuibului și, dusă de vânt, catalizatorul mișcării ei prin toată cartea, aterizează în nacela unui balon, unde dă de un bătrân cu părul alb. Ni se spune că este Icar, iar cartea crede că a reușit să zboare între timp. Aici, pe mine una, autorul m-a pierdut. Potrivit mitului, Icar se îneacă atunci când i se topesc aripile. Aici ni se dă de înțeles că a supravietuit și a continuat să încerce să zboare până a găsit mijlocul potrivit. Dar îmi induce confuzie fragmentul care urmează „Firește, acesta nu este Icar! Ar trebui să aibă trei mii de ani! Dar micuța carte nu știe asta!” Oare să fie traducerea? Pe situl editurii este sugerată o explicație, valorile pe care ni le transmit cărțile (simbolizate de Icar) transced timpul.

În fine, bătrânul vede pe carte scris numele fetiței care o pierduse, vântul aude numele și îndreaptă balonul spre școala ei, bătrânul îi aruncă cartea peste bord, vântul i-o așează ușurel fetiței în poale. Care e rostul acestui întreg scenariu? Vântul are clar un rol de la început la sfârșit, dar poate vă dați voi seama care e metafora.

Sunt curioasă oare ce ia din ea un copil de 3 ani (vârsta recomandată de editură) sau chiar de 4-5, în afară de linia foarte simplă a cărții căzute din ghiozdanul unei fetițe, pe care o ia o pasăre, o duce în cuib, de unde cade într-un balon, din care e aruncată înapoi în brațele fetiței.

Galerie foto ( 4  ) - click pe poza de dedesubt pentru a o activa.