Aceasta este versiunea mea preferată pentru „Scufița Roșie”, o rescriere a poveștii clasice, plasată într-un oraș. Datorită relaționării mult mai autentice pentru noi, mi se pare ideală pentru a ilustra unui copil în ziua de azi pericolul de a vorbi cu lupul de la volanul unei mașini care oprește lângă el. Lecția de viață este plasată de data aceasta într-un oraș, poate de aceea ne-a impresionat mai mult, datorită relaționării mult mai autentice pentru noi. Ilustrațiile sunt geniale.
„Scufița Galbenă” face parte dintr-o serie de cărți scrise începând cu 1972 de unul dintre cei mai inovatori artiști ai sec. al XX-lea, Bruno Munari. Prima carte este „Scufița Roșie” clasică, după care celelalte (Verde , Galbenă, Albastră și Albă) sunt variații creative pe tema primei, fiecare ilustrate în registrul de culoare respectiv.
Totul e ilustrat în nuanțe de galben și portocaliu în cartea aceasta, precum canarii cărora le pune firimituri pe balcon în fiecare zi. Fetița poartă pe cap o căciuliță tricotată de mama, de culoare galbenă „cu nuanțe de alt galben”. În coșulețul de plastic galben pune lămâi, grapefruit și o sticlă de ulei. Spre deosebire de Scufița Roșie și de cea Verde, Scufița Galbenă locuiește la oraș, tatăl ei lucrează la o parcare, iar mama la supermarket. Pentru a ajunge la bunica, ea trebuie să traverseze pădurea traficului și a clădirilor, la fel de înspăimântătoare ca cea alcătuită din copaci.
Interesant că mama nu îi dă sfatul binecunoscut în celelalte versiuni, să nu se supună pericolelor, să nu se abată din drum sau să nu vorbească cu străinii. Nu-i dă niciun sfat. Poate pentru că orașul e un loc perceput ca sigur? Oricum ar fi, fetiței îi e teamă de trafic, e conștientă de pericol (semaforul când pleacă de acasă e pe culoarea galbenă), spre deosebire de Scufița Roșie, care e complet inocentă, are un plan de cum pleacă de acasă.
Și iată prădătorul: m-a străfulgerat în inimă imaginea lupului la volan, în trafic, toate spaimele și avertismentele ascunse în mintea mea de mică s-au activat într-o secundă. Ca niciodată m-a izbit pericolul lupului ascuns într-o persoană prezentabilă, într-o mașină frumoasă care se oprește lângă trotuar. La semafor, un lup o privește insistent și o invită la o plimbare cu mașina. Brrrrr… Fetiței îi este teamă, numai că doar puțin, pentru că unul dintre canarii care o însoțeau în zbor deja văzuse pericolul. La semnul ei, toți canarii se reped în zbor în jurul semaforului, creând o mare confuzie, nimeni nu mai vede semnalele, se creează un blocaj în trafic și lupul nu se mai poate mișca de acolo. Scufița Galbenă traversează liniștită spre casa bunicii.
Acasă la bunica, aceasta îi povestește despre Scufița Roșie, basmul clasic din copilăria ei, iar fetița îi compătimește pe copiii de pe vremea bunicii, cărora li se spuneau povești atât de înspăimântătoare.😄 Pe drumul înapoi, nu îi mai este teamă, se știe protejată de prietenii ei canarii, planul funcționează.
