Carte deosebită, ca toate cărțile Patriciei Polacco, miroase a copilărie și a bunici, nu numai a prăjitură pentru care avem și rețeta la sfârșit. Cartea poate ajuta un copil căruia îi e teamă de tunet și furtună, ca fetiței din carte, și poate inspira la crearea unui obicei simpatic pentru zile întunecoase (la propriu și la figurat). Ce poate face timpul să treacă mai repede până apare iar soarele decât să faci o prăjitură delicioasă cu persoana iubită?
Autoarea împărtășește o amintire despre bunica ei, babușca venită cu mulți ani în urmă din Rusia în Michigan, ziua în care a învățat-o formula magică contra fricii de tunet - „tortul de leac”, care trebuie neapărat făcut până ajunge furtuna în dreptul lor. Și cum știi cât mai e până atunci? Numeri rar de când vezi fulgerul și până auzi tunetul și acela este numărul de kilometri la care e află furtuna! (micul meu s-a distrat numărând și el tare de fiecare dată odată cu fetița). Până atunci, aduni ingredientele, faci prăjitura și o pui la cuptor. La țară, asta înseamnă că umbli de colo-colo, de la afurisita Nela-Ciupește-Tot să aduni ouă, la Joița-Copită-Iute să iei lapte, prin pădure până la șopron după făină, apoi la cules ingredientul secret. O grămadă de frici de înfruntat pentru o copilă, învinse cu succes sub ochii blânzi și vocea ocrotitoare și sigură a bunicii.
O carte fermecătoare, măiastru ilustrată, despre tihna și naturalețea vieții la țară, despre senzația de siguranță alături de bunica iubită. În plus, prilej bun de zăbovit asupra ideii că deși bunica autoarei nu mai trăiește, prin cartea aceasta, prin amintire, prin fiecare tort făcut pe vreme de furtună, bunica e în continuare alături de ea.
Micul de 4 ani și jumătate nu a ascultat-o cu nostalgia mea, bunica lui iubită trăiește, vorbesc online în fiecare săptămână, au secrete.
